Ne găsim într-un moment de cumpănă, dictat de evoluţia actualei crize. Din punct de vedere al tipografiei şi nu numai, această cumpănă se suprapune peste un alt moment de cotitură, dictat de evoluţia tehnologică, de prezenţa altor crize mai mult sau mai puţin zgomotoase.
Din meandrele istoriei.Un exemplu popular
Să pornim de la un exemplu la care se pricepe toata lumea, de la automobil, de la transport. De la forţa omului s-a trecut la forţa animalului, fie el elefant, bivol sau cal, de la sănii şi glisiere la roată şi căruţă. Apoi s-a înlocuit calul cu un cazan cu abur şi, mai târziu, cu un motor cu ardere internă cu benzină şi… a apărut maşina. Sunt ramuri industriale întregi care au apărut în timp datorită acestor schimbări, altele care au dispărut sau riscă să dispară. S-au petrecut mutaţii imense din punct de vedere al investiţiilor şi al acumulărilor de capital. (Este suficient să ne gândim la forţa “petrodolarului” din punct de vedere economic, politic şi al provocărilor militare.) Tehnologia de producţie a provocat adevărate revoluţii în lumea forţei de muncă şi a capitalului, vehicolul de transport şi-a schimbat în timp înfăţişarea, dar, indiferent cum se va transforma, el nu va dispărea. Părea, la un moment dat, că, datorită facilităţilor de comunicare, importanţa lui va scădea dramatic, omul nemaiavând nevoie să se deplaseze, putând rezolva totul de acasă. Dar viaţa ne-a demonstrat exact opusul, microbul mişcării a produs o adevărată epidemie. Chiar dacă unii pot spune că nu mai avem nevoie să ne mişcăm, alergăm mereu mai mult. Numărul de maşini, indiferent cum arată ele, creşte mereu, la fel şi numărul de kilometri parcurşi. Şi nu se întrezăreşte vreo schimbare decât poate odată cu teleportarea. Dar să ne păstrăm în sfera lucrurilor previzibile! S-a discutat, la un moment dat, de înlocuirea roţii cu perna de aer şi cu cea magnetică, dar această direcţie se dezvoltă lent. Apoi, am discutat de motorul electric, de cel cu hidrogen, de cel cu schimbător ionic. Dar nu s-a produs nicio schimbare semnificativă în piaţă.
Suprapunerea crizelor
Acum câţiva ani, toate schimbările majore legate de motoarele electrice, cu hidrogen etc. păreau deja o glumă. A venit criza. Cea ecologică, cea a materiilor prime, cea financiară, cea economică. Iar industria auto este dintre cele mai afectate. Oamenii încep să preţuiască mai mult consumul redus şi posibilele economii. Crizele s-au suprapus şi s-au potenţat reciproc. Împreună acestea conduc încet, dar sigur, spre dezvoltarea unei noi mentalităţi, spre schimbarea opţiunilor consumatorului şi, implicit, spre o reorientare a politicului şi a economicului. Apar noi norme de poluare, noi standarde, politicile fiscale şi de stimulare industrială forţează trusturile să adopte noi tehnologii, să găsească noi soluţii. Din această perspectivă, criza financiară îşi pierde, practic, rolul de vedetă principală. Ea devine doar unul dintre multipli factori ce conduc astăzi spre schimbări şi mutaţii de mentalitate, de norme, standarde şi tehnologii, care s-ar putea să ne facă mâine să ne trezim într-o altă lume. Nu este deloc exclus ca, în anii următori, să asistăm la acea revoluţie a autoturismului despre care se discută de atâta vreme, dar care părea că nu se va mai produce niciodată. Aceasta va afecta consumatorul, dar, în primul rând, industria. Se vor schimba utilajele, se va schimba calificarea necesară a angajaţilor, se vor da peste cap bursele. Atât cele de materii prime, cât şi cele de capital. Cei care vor fi pe fază şi se vor adapta din mers schimbării vor fi marii câştigători, ceilalţi se vor înscrie în lunga listă a perdanţilor, mulţi dispărând efectiv de pe piaţă. Nu sunt schimbări care să se producă în lunile viitoare. Dar ele se vor produce în anii ce urmează. Întâi mai lent, iar apoi mereu mai rapid.
De la automobil la tipografie
Nici în cazul tipografiei lucrurile nu diferă prea mult. După ce, timp de milenii, oamenii au dăltuit în piatră şi au scrijelit plăcuţele de lut pentru a trece apoi la papirus şi, în fine, la hârtie, a apărut, în cele din urmă, odată cu Guttenberg, presa tipografică, tiparul cu plumb. Marea revoluţie a zeţarilor fiind apoi apariţia linotipului. Şi, astfel, tipografia părea să se înscrie în istorie prin identificarea ei cu literele de plumb şi plăcuţele de zinc. Dar apariţia tiparului offset, umed, apoi uscat, pentru a trece, în ultimile decenii, la tehnologiile computer to plate şi, în fine, la tiparul digital, au făcut ca tipografia modernă să aibă tot atât de puţin de a face cu cea a lui Guttenberg, pe cât avea aceasta cu copiştii din mănăstirile de acum o mie de ani. Dacă istoria autoturismului trimite, în ultimă instanţă, la o istorie a transportului, istoria tipografiei trimite la transpunerea unei imagini virtuale într-o formă materială.
Provocările actuale ale tipografiei
Nu numai industria auto trece în momentul de faţă prin provocări majore. Provocările cărora trebuie să le facă faţă tipografia sunt probabil şi mai severe. Sunt multe voci care propovăduiesc deja, de nişte ani buni, practic dispariţia tipografiei ca urmare a concurenţei produse de mijloacele digitale de transmitere a informaţiei. Afirmaţiile lor nu sunt lipsite de argumente. Dar să fie oare chiar aşa? Este evident că numărul şi volumul de formulare şi documente tipărite este întro scădere rapidă. Nu este mai puţin adevărat că “hârtia electronică”, noile ecrane cu textură de hârtie pe care imaginea este creată prin migrarea pigmentului, dând un contrast şi un aspect vizual aproape similar hârtiei tipărite, cucereşte rapid piaţa, evident, deocamdată, în zonele în care aceste dispozitive sunt deja disponibile, precum în S.U.A. Datorită plăţilor electronice chiar numărul de bancnote aflate în circulaţie este în continuă scădere şi, ca atare, şi necesarul de tipar. Însă, în viitorul apropiat, nu este de prevăzut să dispară nici bancnotele şi nici cărţile. Informaţia este căutată mereu mai mult pe Internet, iar cartea se adresează în special celor care sunt îndrăgostiţi de ea ca obiect, care vor să-i simtă greutatea, mirosul, pentru care cartea este mai mult decât o purtătoare de informaţie. Ambalajele suferă şi ele prefaceri majore. De la zahăr la sucuri, lapte şi alcool, încep să se vândă mai multe produse în cutii de carton. În plus, tot mai multe ambalaje cu-
prind informaţia tipărită pe plastic, metal sau sticlă. Ambalajele cu structuri spaţiale complexe necesită sisteme de proiectare mai sofisticate. Tipografia nu dispare, dar este supusă unor prefaceri majore. Tipărirea pe suprafeţe curbe şi materiale neconvenţionale, imprimarea hologramelor, ca elemente de siguranţă sau decorative, reprezintă doar câteva din noile provocări. Mult mai interesantă cred că este provocarea pe care o reprezintă stereolitografia, printarea 3D. A tipari obiecte sună încă straniu pentru multă lume. Realitatea tipografică însăşi sună straniu pentru multă lume, pentru că tehnologiile noi se mută cu o viteză uluitoare din laboratoarele de cercetare în spaţiile de producţie. Nu va trece mult timp şi vom discuta despre multiplicarea structurilor dezvoltate astăzi prin nanotehnologii.
După ce structurile digitale au invadat şi au revoluţionat mediul tipografic, iată acum că, în loc să dispară, tipografia s-ar putea să devină direct implicată în dezvoltarea noului univers digital. În ce măsură printarea hologramelor, a obiectelor 3D sau a circuitelor electronice mai este sau nu tipografie poate reprezenta o nedumerire pentru mulţi, dar va deveni o obişnuinţă, la fel cum a devenit şi tiparul digital. Toate reprezintă, în ultimă instanţă, transpunerea unei imagini virtuale într-o formă materială, ceea ce cred că, aşa cum sugeram mai devreme, este singurul element comun şi definitoriu al tuturor acestor practici şi tehnologii pe care le subsumăm ideii de tipografie.
Provocări şi riscuri
Utilajele, materialele şi tehnologiile tipografice se schimbă cu o viteză uluitoare. La fel, tipul şi natura comenzilor. Ca atare, timpul de amortizare al utilajelor trebuie să fie mult mai scurt. Şi cu aceasta, riscurile investiţionale cresc pe măsură. În plus, absenţa adaptării la noile tehnologii riscă să te scoată rapid din piaţă. Provocarea este cu atât mai mare acum când traversăm această criză economică. Este lăudabil faptul că multe tipografii au înţeles însă această necesitate şi reuşesc să facă eforturile investiţionale necesare atât asimilării noilor tehnologii, cât şi a noilor standarde de calitate. Aceasta presupune filtrarea unui impresionant flux informaţional pentru a înţelege corect provocarea diferitelor înnoiri, o modelare economico-financiară atentă pentru a stabili momentele investiţionale optime şi o recalificare corespunzătoare a personalului. În acelaşi timp, această dinamică accelerată de dezvoltare necesită o comunicare corectă şi eficientă cu potenţialii clienţi care trebuie, la rândul lor, să înţeleagă corect avantajele şi limitele noilor tehnologii. Ori, din acest punct de vedere, dialogul client-tipografie se loveşte de noi dificultăţi. Atunci când chiar şi pentru tipograf este greu să ţină pasul cu ritmul acestor schimbări, nu poţi pretinde acest lucru de la client. Acest decalaj informaţional impune atât reconsiderarea modului de promovare a propriilor oferte, cât şi modul de preluare a comenzilor. În ambele cazuri, tipograful trebuie să facă efortul de a înţelege nevoile clientului chiar mai bine decât acesta. Şi asta atât pentru a-l putea convinge de avantajele ofertei cu care îi vine în întâmpinare, cât şi pentru a-l ajuta să-şi optimizeze cerinţele în cadrul comenzii pe care vrea să o lanseze. Succesul tipografului începe să depindă, din ce în ce mai mult, de modul în care îşi studiază şi înţelege clienţii, inclusiv pe cei potenţiali, şi este în stare să vină în întâmpinarea nevoilor acestora. De acest studiu şi de această înţelegere depinde, în mare măsură, atât evaluarea corectă a momentului optim, precum şi al naturii unei noi investiţii, cât şi capacitatea de a atrage noi clienţi şi a reuşi să le satisfaci cerinţele. Dincolo de tehnologie, comunicarea, atât cea internă, cât şi cea externă, joacă un rol mereu mai important. Comunicarea devine mereu mai mult ea însăşi o ştiinţă şi o artă, suferind înnoiri şi prefaceri pe măsura timpului pe care îl trăim. De profesionalismul cu care este practicată va depinde mereu mai mult succesul oricărei afaceri şi, poate, în primul rând, al unei tipografii.
