Cât de paradoxal poate fi un domeniu care, adresat prin excelență comunicării, nu comunică aproape deloc – iar când comunică, o face ineficient? La fel de paradoxal este și faptul că, deși este aproape sufocată de comunicarea electronică – să nu-i spun falimentată cu timpul -, industria tipografică este incapabilă să-și vândă prin Internet, în mod coerent și la un nivel profesionist, propriile produse sau servicii, și mai ales beneficiile și atuurile.
Tot paradoxal, există două modele de comunicare prin care industria tipografică se adresează sau nu publicului țintă, aflate în extremă unul față de celălalt, ambele la fel de păguboase. Primul model relevă lipsa oricărei forme de comunicare pe Internet. Celălalt se evidențiază printr-o obediență informațială, care însă are toate atributele pentru a fi considerat o formă fără conținut.
Despre cum comunică industria grafică pe Internet, atunci când comunică, se poate scrie un tratat de „așa nu se face”. Vorbim în principal de aspecte care privesc funcționalitatea, accesibilitatea și relevanța conținutului site-urilor de Internet. A mai încerca să pun în discuție chestiuni de finețe, care țin de comunicarea profesionistă și marketingul domeniului, ar fi de prisos. Deși, dacă ne gândim bine, tocmai aici, în modul în care comunicăm și în ceea ce comunicăm, se află și secretul prin care reușim sau nu să atingem acel „point of difference” prin care clienții ne departajează de competitori…
Mai există un aspect, cel al reactualizării conținutului – de multe ori, site-urile tipografiilor sau ale furnizorilor nefiind „updatate” de ani de zile. Celor în culpă, ale căror site-uri sunt „împietrite” în nemărginerea Internetului, le adresez o întrebare: de ce ar reveni un client sau proxim client pe site-ul dumneavoastră dacă găsește de fiecare dată aceleași informații vechi?
Un alt lucru care mă lasă perplex este și atunci când, încercând să accesez, pentru a nu știu câta oară, adresa unui site, preluată de pe cartea de vizită, calendarul de perete sau agenda unei companii – tipografie sau furnizor de echipamente ori consumabile -, îmi dau seama că aceasta nu funcționează. Această situație nu este izolată, exemple însumând vreo câteva duzini. Chiar jucători destul de puternici din industria locală de profil n-au, nici după mai bine de 10 ani de când activează pe piață, un site funcțional pe Internet. A găsi o scuză în faptul că aceste firme n-au avut în atâția ani mijloacele financiare să-și facă operabile site-urile web, sau că n-au avut timp sau cu cine, ar fi mai mult decât lamentabil.
Pentru noi, cei care dorim să construim o presă de specialitate profesionistă – despre și în folosul industriei tipografice -, este cu atât mai frustrant să nu putem accesa în timp real informații minimale despre o firmă din domeniu sau despre oferta ei de produse și servicii. La cât de mult comunică oamenii din industrie cu presa, măcar cu atât să ne alegem – un site.
Există, cu certitudine, și companii din industria tipografică care știu să comunice prin intermediul mediei electronice. Deși rare, aceste exemple dovedesc, fără doar și poate, că instrumentul oferit de Internet nu doar funcționează, ci și aduce profit și chiar minimizează alte cheltuieli.
Deși vă veți aștepta doar la o culpabilizare a industriei românești de profil, de această situație nu sunt străine nici companiile cu greutate din America de Nord, Europa sau chiar Japonia – existând chiar furnizori de tehnologie grafică, foarte serioși de altfel, a căror comunicare face casă bună cu corigența.
La fel ca și un simplu creion, Internetul și computerul sunt instrumente care-ți oferă avantaje și dezavantaje. Esențial este să știi să te folosești de ele atunci când ai nevoie, fără să dai în pandalia obsesivă a absolutizării supremației vreuneia dintre ele. Cât despre comunicare, noi să fim sănătoși!… Dacă se poate și fără, de ce să ne mai complicăm zilele cu făcutul de site-uri sau broșuri?!
