Un reportaj difuzat de BBC pe 8 martie 2011 despre pericolul pe care-l reprezintă pentru sănătate urmele de uleiuri minerale existente în cartonul reciclat folosit la ambalarea produselor alimentare a iscat la nivel internațional o serie nesfârșită de speculații mediatice și o furtună de îngrijorări din partea consumatorilor. Dacă, în primă instanță, obiectivul principal îl constituie evitarea expunerii consumatorilor la riscul declanșării unor grave probleme de sănătate puse pe seama efectului uleiurilor minerale – toxicologii evidențiind posibilitatea apariției unor inflamări grave ale organelor interne și chiar a cancerului -, la nivel economic, miza este enormă. Având în vedere că fabricanții de carton din fibre recuperate și tipografiile rulează anual mai multe zeci de miliarde de euro la nivel mondial, putem considera că industria ambalajelor din carton reciclat este pusă în acest moment la zid…
Materialul difuzat de postul britanic are la bază faptul că o serie de producători de top de cereale pentru micul dejun – precum Kellogg, Jordans sau Weetabix – sunt în proces de schimbare a ambalajelor din carton reciclat, reporterii BBC descoperind că acest demers constituie o încercare a fabricanților de a limita expunerea consumatorilor la efectele nocive atribuite urmelor de uleiuri minerale, intrate în contact cu alimentele prin migrarea cernelurilor tipărite pe suprafața ambalajelor, cât și a celor existente în fibrele reciclate – cele din urmă fiind cauzate de cernelurile coldset folosite la tipărirea ziarelor – deșeuri ajunse inerent în compoziția cartonului reciclat.
Deși chestiunea migrării cernelurilor din ambalaje (atât din carton, cât și din filme plastice) în produsul alimentar ambalat se află pe ordinea de zi a industriei de profil și a instituțiilor europene de reglementare de foarte mulți ani -, un studiu realizat în 2010 de dr. Koni Grob și Laboratoarele pentru Siguranța Alimentelor din Zürich, Elveția, a oferit dovada că problema este mult mai gravă decât pare. În urma analizei unui număr de 119 produse aduse anul trecut din supermarketurile din Germania, cercetătorii elvețieni au descoperit că o mare parte dintre acestea conțineau cantități de uleiuri minerale mai mari decât limita permisă de reglementările UE – 0,6 mg/kg. Doar acele produse care aveau în interior pungi protectoare mai groase și mai scumpe decât restul produselor par să fi scăpat pericolului contaminării, pericol care crește cu cât produsele stau mai mult la raft.
„În aproximativ 30 din cele 119 produse nu s-au găsit uleiuri minerale, în aproape toate aceste cazuri aceasta datorându-se ambalajului protector din interiorul cutiilor. În ceea ce privește celelalte produse, majoritatea au depășit de 10 ori limita permisă”, a afirmat dr. Grob. Acesta a mai spus: „După calculele noastre, am ajuns la concluzia că, înainte de sfârșitul perioadei de expunere la raft, produsele ar putea depăși, în medie, de 50 de ori limita permisă, multe dintre ele depășind această limită și de câteva sute de ori. Experimentele realizate pe șobolani au scos la lumină pericolele la adresa sănătății pe care uleiurile minerale le reprezintă. Toxicologii vorbesc despre două efecte nocive ale acestor substanțe, unul îl reprezintă inflamarea cronică a organelor interne, iar celălalt este cancerul”.
Totuși, dr. Grob a mai adăugat: „Alimentele consumate la o singură masă nu reprezintă un pericol real la adresa sănătății – ne referim doar la expunerea pe termen lung”. Autoritățile elvețiene pentru siguranța alimentelor au conchis astfel că nu există un motiv de îngrijorare pentru acei consumatori care au un regim alimentar variat și echilibrat.
Dată fiind această situație și până la găsirea unei soluții definitive, producătorii de alimente au trecut fie la înlocuirea cutiilor fabricate din carton reciclat cu unele din carton din fibre virgine, fie la ambalarea suplimentară a alimentelor în pungi de plastic.
Primii producători care au reacționat public la ancheta celor de la BBC au fost cei din Marea Britanie. Într-o declarație făcută celor de la BBC, reprezentanții concernului Jordans au afirmat că au renunțat la folosirea cartonului reciclat. „Fiind un business cu reale preocupări de mediu, ne este greu să luăm această decizie, însă am resimțit problema ca fiind una sensibilă.” O poziție extrem de înțeleaptă, având în vedere că rata reciclabilității hârtiei și cartonului are în Europa un nivel extrem de ridicat, din cele peste 8 milioane de tone de carton pentru ambalaje fabricate pe continent circa 55% fiind produse din fibre celulozice recuperate. De exemplu, conform datelor statistice din 2007, circa 70% din cartonul produs în Italia era fabricat din fibre reciclate.
Între timp, oficialii producătorului de cereale pentru micul dejun Kellogg au declarat: „Purtăm discuții cu furnizorii noștri în vederea folosirii altor ambalaje care să ne permită să ne respectăm angajamentele de mediu și care să conțină totodată un nivel mult mai redus de uleiuri minerale. Luăm în calcul și posibilitatea folosirii altui tip de pungi interioare pentru cutiile noastre”.
Și Weetabix a spus la BBC: „Weetabix a început să se gândească în mod serios împreună cu furnizorii săi la posibilitatea folosirii unor ambalaje reciclate diferite, care să nu conțină ziare reciclabile. Studiile noastre indică însă faptul ca nici unul dintre produsele noastre nu prezintă pericole la adresa sănătății consumatorului”.
Problema uleiurilor minerale provenite din ziarele intrate în compoziția cartonului reciclat ar putea fi rezolvată doar parțial prin utilizarea cartonului fabricat din fibre virgine deoarece există mari semne de întrebare în ceea ce privește migrarea cernelurilor tipărite pe fața ambalajelor. În plus, costurile de producție ar fi, așa cum declară atât producătorii, cât și tipografiile, aproape duble. Pe de altă parte, chestiunea uleiurilor minerale este doar partea vizibilă a aisbergului desprins cu ajutorul media din marea calotă de probleme generate de substanțele chimice periculoase folosite la producerea ambalajelor care macină de mai bine de zece ani industria ambalajelor. Din acest punct de vedere, atât asupra unor substraturi plastice, cât și a unor adezivi sau cerneluri există dezbateri serioase în ceea ce privește unii compuși chimici periculoși – unii având efecte mult mai nocive decât au uleiurile minerale evidențiate de laboratorul elvețian.
Pira International, cea mai cunoscută organizație de cercetări și studii pentru industria poligrafică, a emis și ea propriul punct de vedere, la scurt timp după publicarea de către BBC a materialului. Pe un ton echilibrat, comunicatul de presă Pira pune în lumină complexitatea problemei, evidențiind sursa problemelor și mai ales soluțiile de rezolvare. „Dovezile menționate în recentele articole de presă provin din două studii desfășurate de către Autoritatea pentru Controlul Alimentelor a cantonului Zürich, ambele studii fiind publicate în revista European Food and Research Technology.
Primul studiu a fost publicat în februarie 2010 și a identificat cerneala tipografică aflată în hârtia și cartonul reciclat ca fiind principala sursă de proveniență a uleiului mineral. Studiul a scos la lumină atât nivelul foarte ridicat de migrare al acestor substanțe, cât și conflictul iscat între atingerea obiectivelor UE în materie de rată a reciclării și controlul migrării acestor substanțe.
Al doilea studiu a fost publicat în octombrie 2010 și a cercetat migrarea uleiului mineral analizând 119 monstre de mâncare ambalată în cutii de carton. Încă o dată au fost găsite hidrocarburi minerale în toate alimentele împachetate fie fără pungi interioare de plastic, fie în pungi din polietilenă. Concentrația hidrocarburilor saturate găsite a variat de la 4 la 28 mg/kg, iar cea a hidrocarburilor aromate, de la 0,7 la 6,1, această concentrație depinzând de tipul de aliment și de durata contactului cu alimentul”, se spune în prima parte a documentului remis presei de specialiștii Pira International.
„Cât de periculoase sunt aceste niveluri de concentrație (n.r. ale uleiurilor minerale)?”, se întreabă cei de la Pira, oferind în continuare următoarele detalii:
„Hidrocarburi diferite au proprietăți toxicologice diferite, după cum ilustrează lista de mai jos:
• Ceara microcristalină este aditivul alimentar E905.
• Uleiurile minerale foarte rafinate pot fi folosite ca aditivi pentru plastic. Nici directiva 2002/72/EC și nici Reglementarea (EC) Numărul 10/201, care o va înlocui curând, nu stabilesc o limită specifică de migrare a lor. Cu toate acestea, există prevederi clare în privința lor, stipulând că acestea trebuie:
• să fie uleiuri minerale albe, parafine, obținute din prelucrarea petrolului pe bază de hidrocarburi;
• să aibă o greutate moleculară medie care să nu fie sub 480 daltoni;
• să aibă o vâscozitate care să nu fie sub 8,5 cSt la o temperatură de 100°C;
• conținutul de hidrocarburi minerale cu un număr de Carbon mai mic de 25 nu trebuie să depășească 5% w/w;
Limita neoficială specifică de migrare permisă pentru uleiurile minerale albe care satisfac cerințele menționate mai sus poate fi calculată pe baza consumului zilnic acceptabil determinat de ambele Comitete de Experți în materie de aditivi alimentari FAO/ WHO în 2002. Această limită neoficială specifică de migrare este de 0,6 mg/kg și a fost folosită cu scopul de evaluare a riscului de către Autoritatea Oficială pentru Controlul Alimentelor a cantonului Zürich împreună cu BfR din Germania. Totuși, trebuie să se țină seama de faptul că această limită neoficială specifică de migrare nu a fost încă adoptată de Comisia Europeană.
Uleiurile minerale din clasa tehnică reprezintă un amestec de hidrocarburi parafinate și aromatice. Ultimul tip de hidrocarburi are deocamdată o limită neoficială specifică de migrare de 0,01 mg/kg până când nu există dovezi toxicologice care să permită o limită mai mare.
Se pare că tocmai clasa tehnică a uleiurilor minerale care sunt folosite în hârtia de ziar reprezintă principala sursă de proveniență atât a hidrocarburilor parafinate, cât și a celor aromatice găsite în alimentele ambalate în carton reciclat. Alte surse de uleiuri minerale sunt:
• Cernelurile tipografice folosite pentru ambalaje. Autoritatea Oficială pentru Controlul Alimentelor a cantonului Zürich a estimat că această sursă reprezintă aproximativ un sfert din cauzele contaminării cu ulei mineral;
• Cartonul reciclat a doua sau a treia oară, probabil o sursă minoră dat fiind timpul relativ scurt de contact cu alimentul.
Informațiile toxicologice referitoare la uleiurile minerale arată că acestea se acumulează la nivelul ficatului, al valvelor pulmonare și al ganglionilor limfatici, cauzând inflamarea acestor organe. În plus, există îngrijorări în privința unui potențial pericol de cancerigenitate cauzat de fracțiunile aromatice.
Dar toate acestea sunt afecțiuni cronice pe termen lung, iar persoanele care au o alimentație echilibrată nu ar trebui să fie afectate de nici una dintre aceste consecințe pe termen scurt sau mediu și, de ce nu, nici pe termen lung, decât dacă se expun intens la asemenea riscuri. De aceea este destul timp pentru a veni cu soluții la această problemă, iar industria își poate permite să evite luarea unor decizii în grabă, cum ar fi optarea pentru ambalaje obținute doar din fibre virgine.”
De asemenea, specialiștii Pira nu omit nici a pune pe tapet problema reglementărilor de rigoare existente în acest moment la nivel internațional, în special în Europa. Un lucru cu atât mai important cu cât cerințele de securitate alimentară impuse de marii producători de alimente precum Nestlé prin așa-numitele Coduri de Bună Practică în Fabricație depășesc cu mult reglementările oficiale. „Reprezentanții BfR german au întreprins o acțiune de măsurare a riscului în privința expunerii la contactul cu uleiurile minerale în 2008. Aceștia au conchis că este nevoie urgent de a reduce expunerea la riscurile cauzate de folosirea cartonului reciclat, însă nu au introdus nici o legislație specifică. Autoritățile elvețiene au ajuns la concluzia că acei consumatori care au un regim alimentar echilibrat și variat se află în siguranță.
În Marea Britanie, reprezentanții FSA au declarat că ei nu consideră că informațiile curente arată că ar exista o amenințare la adresa sănătății pentru consumatorii care au o dietă echilibrată, dar că fac cercetări proprii în această privință. Încă o dată, aceste opinii conduc spre ideea că există timp suficient pentru a găsi soluții la această problemă.”
„Folosirea unei bariere din aluminiu între cutia din carton reciclat și aliment pare să fie cea mai sigură soluție de care dispun producătorii de alimente.”
Despre soluțiile care ar putea fi adoptate de industria de profil, Pira declară: „Probabil că nu va putea fi găsită o soluție universală pentru toate cazurile. Soluția va diferi în funcție de combinațiile diferite de ambalaj, aliment și expunere la raft. În orice caz, soluțiile posibile, fără a ține cont de ordinea lor, ar fi cele enumerate mai jos:
• Folosirea unei pungi interioare care să aibă rolul unei bariere menite să împiedice migrarea uleiurilor minerale. Această soluție implică anumite costuri și este nevoie de un studiu în urma căruia să se determine care este cea mai potrivită barieră care ar putea preveni sau reduce în mod satisfăcător migrarea.
• Încorporarea mai multor fibre virgine în ambalajele alimentare. Această soluție nu elimină complet problema decât dacă fibrele virgine sunt folosite în proporție de 100%. Soluția implică anumite costuri și consecințe asupra mediului și poate avea un efect extrem de perturbator asupra lanțului de furnizori de ambalaje dacă va fi în mod universal adoptată în termen scurt.
• Îmbunătățirea materialelor reciclate în așa fel încât să fie împiedicată prezența ziarelor reciclabile în ambalajele alimentare. Această soluție va reduce în mod semnificativ expunerea la contactul cu uleiurile minerale, dar nu va elimina complet problema deoarece anumite tipuri de carton sunt imprimate cu cerneală care conține uleiuri minerale. De asemenea, apar probleme legate de colectarea și sortarea materialelor reciclabile.
Cu siguranță sunt și alte probleme, însă lucrul cel mai important este acela că industria dispune de timp pentru a găsi soluții.”
Principala problemă pe care o au fabricanții de carton reciclat se află în chiar limitările pe care le are procesul tehnologic de recuperare a fibrelor din deșeuri de hârtie. Astfel, deși procesul tehnologic permite decerneluirea deșeurilor din ziare, există limitări în ceea ce privește reducerea la un nivel suficient a concentrației de uleiuri minerale. Conform informațiilor regăsite în publicațiile de specialitate din industria hârtiei, chiar dacă în faza de separare a fibrelor celulozice recuperate pigmenții din cerneluri sunt eliminați aproape complet, doar 50% dintre uleiurile minerale sunt eliminate.
Care sunt soluțiile oferite de producătorii de carton reciclat?
Deși sunt puși practic la zid de campania negativă declanșată de reportajul celor de la BBC, marii producători de carton reciclat dovedesc că lucrează de mai mulți ani la rezolvarea problemei uleiurilor minerale existente în cartonul reciclat. Primul producător care a anunțat că dispune deja de o soluție eficientă este producătorul austriac Mayr Melnhof (MM Karton), cel mai mare fabricant mondial de carton reciclat și lider european în producția de cutii din carton. Conform MM Karton, soluția constă într-o barieră inovativă aplicată pe spatele cartonului reciclat care stopează migrarea uleiurilor minerale în alimente. Eficiența acestui nou tip de carton denumit generic „Foodboard” a fost demonstrată și confirmată de către FABES (Forschungs-GmbH für Analytik & Bewertung von Stoffübergängen), un respectabil centru de cercetări din München specializat pe probleme de migrare a cernelurilor în alimente. În urma testelor făcute pe acest nou tip de carton, dr. Otto Piringer, șeful FABES, a declarat că mai puțin de 1% din potențialele substanțe care în mod normal migrează către aliment reușesc să treacă prin stratul de protecție aplicat pe cartonul celor de la MM Karton. Acest lucru înseamnă că migrarea este stopată în procent de 99%, nivelul de uleiuri minerale fiind cu mult sub limita de siguranță de 0,6 mg/kg.
După toate probabilitățile, noul tip de carton reciclat va fi disponibil pe piață în primul semestru al anului 2012. De asemenea, MM Karton declară că tehnologia de fabricare a cartonului „alimentar” va fi disponibilă pentru a fi implementată și de fabricile altor producători.
Dar, ca și în cazul folosirii cartonului fabricat din fibre virgine, eficiența acestei soluții are, de asemenea, și un preț mai mare, ceea ce va mări automat costurile produselor alimentare ambalate.
O altă soluție eficientă ar putea veni din partea producătorilor de cerneluri, atât ai celor folosite la tipărirea ambalajelor, cât și ai celor utilizate la imprimarea ziarelor, fabricanții anunțând că dezvoltă deja produse care să aibă un conținut mult mai scăzut de uleiuri minerale.
Cine pierde și cine câștigă?
În mod direct, din „scandalul” uleiurilor minerale declanșat de materialul difuzat de BBC au de pierdut în primul rând fabricanții de carton reciclat și tipografiile. Aparent, câștigătorii ar putea fi fabricanții nordici de carton din fibre virgine care, cu această ocazie, au posibilitatea să-și impună pe piață produsele la prețurile pe care și le doresc. Spunem aparent deoarece situația este mult mai complexă, marile companii producătoare de alimente având de ani de zile în cartonul reciclat o soluție foarte convenabilă în ceea ce privește costul de producție.
