În toată tevatura iscată de decizia Curții Constituționale,prin care s-a stabilit că, în cursul unei urmăriri penale, SRI nu mai poate efectua interceptăriale mijloacelor de comunicații (ca urmare a punerii în executare a unui mandat de supraveghere tehnică), fel de fel de persoane, mai mult sau mai puțin avizate, au anunțat public „moartea luptei anticorupție”. Din tot acest spectacol, a lipsit un singur actor. Cel principal.
Totul este mult mai simplu decât scandalul lălăit prin intermediul mass-media. Decât să ajungi să te lași târât de valul tâmp al declarațiilor cu iz sentimental și să chibițești patriotic crezând că o să te faci remarcat de nu știu ce șefi invizibili ai serviciilor speciale, mai sănătos este să te întrebi de ce oficialii Serviciului Român de Informații nu au scos un cuvânt între momentul declarării ca neconstituționale a unor prevederi dintr-un articol din Codul de procedură penală, cu privire la metodele speciale de supraveghere sau cercetare și data motivării deciziei de către Curtea Constituțională. De ce oare? De ce este normală și nu bizară o astfel de atitudine? Pentru că, la modul general, în situația dată, discutăm de legalitate, de constituționalitate, de responsabilități și responsabilizare. Pentru că, cel puțin, ne dorim să supraviețuim într-o lume a democrației. De ce să accepți și să întinzi la nesfârșit coarda ambiguităților, când de fapt, judecătorii unicei autorități de jurisdicție constituțională din România, independentă față de orice altă autoritate publică, au analizat și concluzionat că avem de-a face cu o „încălcare a prevederilor constituționale”. Da, o simplă sintagmă „ori alte organe abilitate ale statului”, așa cum apare în Codul de procedură penală, nu înseamnă nicidecum Serviciul Român de Informații. Și ca să fie și mai clar, precizările exacte, fără echivoc, nu omoară statul de drept, nici democrația și nici proclamata luptă anticorupție. Și nici nu afectează în vreun fel activitățile serviciilor speciale. Din contră, le întărește.
Deciziile Curții Constituționale nu produc efecte retroactive, ci exclusiv pentru viitor. Deși s-au invocat câteva dosare „grele” ale unor neguroase personaje precum Dan Adamescu (patronul ziarului România liberă și al companiei de asigurări Astra), Radu Mazăre (fostul primar al Constanței) sau Dan Șova (fost ministru al transporturilor) și care ar putea scăpa, zice-se, de condamnare, ca urmare a invocării deciziei de neconstituționalitate pentru modul de colectare a anumitor probe din dosarul de urmărire penală, situația în fapt nu este tocmai așa. Personajele ajunse pe mâna procurorilor anticorupție nu au la dosar o simplă înregistrare a unor convorbiri telefonice sau mai știu eu ce imagini video a „supravegherii ambientale”. Acestea sunt, în mod normal, doar o mică parte din probele de la dosarul de corupt. E posibil să scapi, doar acum, de una dintre probe, dar asta nu înseamnă că și dosarul se va volatiliza.Iar dacă, oficial SRI nu mai e abilitat să facă supraveghere tehnică în situația cauzelor penale, o armată de câteva sute de lucrători, de data asta sub paravanul DNA și DIICOT vor face absolut același lucru, dacă nu chiar mai mult și spre neliniștea unora, chiar cu mai puțină discreție decât predecesorii. Nu de alta, dar acum totul e mai clar, absolut legal, iar cadrul normativ precis și previzibil. De fonduri nici nu se mai pune problema, fiecare instituție și-a cerut deja partea.
*Citește și: Ești corupt? Ești norocos, ai șanse mari să câștigi
