Vremurile când furnizorii de servicii tipografice și promoționale așteptau campaniile electorale ca pe Mesia sunt deja apuse, beligeranții din politica românească începând să-și îndrepte atenția către vehicule de comunicare mult mai eficiente din punctul de vedere al impactului asupra alegătorului și, mai ales, al raportului costuri vs rezultate. Astfel, urmărirea primei reprize a luptei electorale desfășurate în vara acestui an – campania pentru alegerile locale și cea pentru referendumul de demitere a președintelui – ne-a oferit suficiente indicii pentru a considera că televiziunea și Internetul încep să lase tiparul fără o parte din bugetele electorale.
Această schimbare a armelor folosite în lupta electorală de principalele partide politice din România este una firească și nu ține nici de modă și nici de faptul că, să spunem, Internetul ar fi în „trend”. Ține de eficiența prin care un mesaj își poate atinge ținta, precum un proiectil. Iar televiziunea și Internetul pot îndeplini mult mai rapid această misiune.
Volumul tipăriturilor electorale a scăzut
Acest lucru s-a văzut cu ochiul liber. Cantitatea de materiale electorale tipărite pe care le-am văzut pe piață cu prilejul celor două campanii din această vară a fost cu mult mai mică decât cea din anii precedenți, iar asta s-a observat în cutiile noastre poștale și pe stradă. Dacă volumul „maculaturii” electorale a scăzut, a evoluat în schimb transpunerea mesajului transmis de candidați prin afișe, pliante sau prin panotajul stradal, principalele partide reușind să păstreze, în general, o unitate de comunicare.
Fără a avea o estimare statistică a ceea ce s-a tipărit pentru campania electorală de la alegerile locale din vară, singurul indiciu care ne poate ajuta să avem o imagine generală asupra evoluției volumelor de tipărituri sunt vânzările de hârtie. Așadar, principalii furnizori de hârtie din București au declarat că au înregistrat cu ocazia campaniei electorale o creștere a volumelor în medie cu până la 10% mai mare față de perioadele normale. La polul opus se poziționează merchant-ul Agressione Group, cel mai mare distribuitor de hârtie din România, care ne-a informat că, în lunile din jurul alegerilor locale, a avut o creștere a volumelor cu peste 50% față de perioadele normale. Chiar dacă poate părea un paradox, Cosmin Pavel, șeful Agressione Group, ne explică această creștere motivând că, față de anul electoral 2008, compania sa a reușit în ultimii ani să-și adauge în portofoliul de clienți foarte multe tipografii care tipăresc materiale electorale.
În ceea ce privește obiceiul tipografiilor de a le tipări partidelor politice sau candidaților independenți materiale electorale pe promisiuni de plată, care s-au dovedit de foarte multe ori a fi onorate la paștele cailor, lucrurile au intrat oarecum pe calea cea bună, aproape nimeni nemaidorind să bage ceva în producție fără un termen de plată ferm. Asta nu poate însemna decât că oamenii au învățat ceva din lecțiile primite la campaniile electorale din trecut, de pe urma cărora unii nu și-au mai recuperat banii nici după ani de zile de procese. Cât a mai dispărut din tipărirea fără factură a materialelor electorale este greu de estimat, fiecare tipografie făcând ce poftește în propria bătătură, o anchetă în această privință fiind aproape imposibil de făcut.
Ținând cont că furnizorii de servicii tipografice s-au fript serios în ultimii 20 de ani și acum suflă și în iaurt când vine vorba de lucrări electorale, nici partidele nu stau cu mâinile în sân, unele chiar preferând, așa cum se bârfește prin piață, să investească destul de mulți bani în propriile facilități de producție tipografică – atât în tehnologii de imprimare digitală, cât și în cele digitale. E mai ieftin și mai sigur, plus că lucrările care se produc rămân departe de ochii curioșilor…
Pentru că veni vorba de tipăriturile folosite în campania electorală de la alegerile locale din 2012, este foarte important să amintim și publicațiile fantomă apărute pe piață, distribuite în metrou sau în locurile cu trafic intens, titlurile mai multor ziare de renume, precum „Adevărul” (și nu numai), fiind folosite abuziv, cu siglă cu tot, de marile partide. Cine le-a editat, la comanda cui și în ce tiraj, nimeni nu știe nimic. Un exemplu este cel al revistei de mai sus, cu format A4 și 16 pagini tipărite color, o publicație care, sub masca anchetei jurnalistice, avea ca singur obiectiv decredibilizarea primarului Andrei Chiliman de la sectorul 1 și a candidaților USL pentru Consiliul Local.
Tânăra generație, ademenită de partide cu stick-uri USB
Din informațiile primite din piață de la diverși furnizori de materiale promoționale, și pe acest segment lucrurile au evoluat oarecum într-o altă direcție, candidații partidelor și independenții renunțând la a mai împărți genul de obiecte cu care ne-au obișnuit în trecut – cum ar fi gălețile din plastic personalizate cu sigla electorală -, întreptându-și atenția către lucruri mai mici, cum ar fi ruletele sau stick-urile USB, din care unul dintre principalii jucători politici se spune că ar fi comandat în China câteva milioane de bucăți. În acest mod, partidul respectiv a împăcat și capra și varza, stick-urile USB fiind destinate tineretului votant, iar micile rulete din plastic, celor de vârsta a doua și a treia. Și brelocurile personalizate electoral au fost folosite, de asemenea, în cantități uriașe. Din vechea recuzită s-au păstrat brichetele și scrumierele personalizate.
Deși au fost pline de mesaje electorale, panourile stradale păgubesc agențiile de publicitate și clienții lor
Despre panourile publicitare, bannerele și mesh-urile stradale folosite în campaniile electorale, deloc puține la număr, este dificil să discutăm foarte obiectiv, câtă vreme agențiile de media care le dețin le pun gratuit la dispoziția partidelor, iar producția printurilor de mari dimensiuni se desfășoară prin firme proprii. Mai mult, așa cum ne declara managerul unei importante agenții de media multinaționale din București, proprietarii acestor rețele de panotaj găsesc de cuviință chiar să scoată campaniile comerciale derulate de agențiile de publicitate pe multe dintre panourile aflate în zone-cheie, indiferent că există contracte ferme. Subiectul acesta vă propun însă să-l dezbatem cu altă ocazie.
Televiziunea și Internetul, armele „inteligente” folosite în bătălia electorală din România
Eficiența uriașă a televiziunii și a Internetului în lupta electorală s-a văzut foarte clar atât cu ocazia campaniei de la alegerile locale, cât și în cea de demitere a președintelui Băsescu. Motivele pentru care strategia de comunicare a marilor partide politice din România s-a concentrat extrem de mult pe televiziune și Internet se bazează pe câteva considerente extrem de pragmatice, chiar cinice, în care mixul complex de instrumente utilizat ar face invidios și un producător de filme de acțiune de la Hollywood.
Unul dintre motivele pentru care marile partide au pus în linia întâi televiziunile ține de gradul de acoperire pe care difuzorii de televiziune prin cablu îl au la nivel național, până și cele mai îndepărtate comune din România ajungând să beneficieze de zeci de canale TV difuzate prin cablu. Și, dacă tot au introdus la sate televiziunea prin cablu, rețelele de difuzare au trecut la faza a doua, începând deja să ofere pe scară largă Internet țăranului român.
Al doilea motiv, mai cinic, are o strânsă legătură cu declinul uriaș pe care l-au înregistrat cotidienele din România, cele mai multe fiind la limita prăpastiei falimentului. Folosite pentru informarea de zi cu zi de către milioane de oameni, ziarele au rămas fără job odată cu apariția posturilor TV „de știri”. Relatat la cumpărătorul de presă tipărită, lucrurile sunt foarte simple: dacă aflu știrile care mă interesează de la jurnalele TV, de ce să mai cumpăr un ziar? În același timp, frica de a rămâne pe drumuri i-a făcut pe mulți gazetari cu renume să migreze tot către televiziunile „de știri”, bașca salariile foarte bune. Personal, consider că tocmai jurnaliștii „independenți” ai posturilor de știri au avut un rol-cheie în bătăliile electorale de anul acesta.
Un alt motiv, de natură sociologică, ține de credibilitatea pe care imaginea în mișcare și sunetul o generează în mintea unui individ versus imaginea tipărită, statică, a imaginii tipărite. Și, în acel moment, televiziunea poate deveni una dintre cele mai eficiente arme, una care reușește să influențeze aproape instantaneu mințile a sute de mii sau milioane de indivizi și chiar să le inducă false realități.
Exact acest lucru s-a întâmplat în ultimii ani în România și o spun cu riscul de a fi acuzat că sufăr de teoria conspirației, că-mi vâjâie capul de scenarii, că sunt „băsist” ori că, din contră, am ceva împotriva președintelui.
Concubinajul posturilor de televiziune cu mediul politic românesc este de notorietate, fiecare partid având parte de mai multe sau mai puține stații. Cine și ce stă în spatele acestor prietenii și alianțe nu-i treaba noastră ca revistă specializată pe print.
Politizarea de care televiziunile au suferit în ultimii ani a survenit și ca urmare a unei legislații a audio-vizualului pline de ambiguitate și a existenței unui Consiliu Național al Audiovizualului (CNA), care, deși se declară a fi un „garant al interesului public și unică autoritate de reglementare în domeniul programelor audiovizuale” și că are misiunea „de a asigura un climat bazat pe libera exprimare și responsabilitatea față de public”, a rămas neputincios în sancționarea derapajelor uriașe pe care unele posturi TV le-au înregistrat în promovarea și apărarea intereselor unui partid sau altul.
În acest sens, cazul Antenei 3 poate este, cu certitudine, principalul exemplu, atitudinea puternic politizată a postului de televiziune deținut de familia Voiculescu fiind și arma cu care alianța USL și-a atins anul acesta obiectivele politice. Chiar nu sunt un fan al acestui post de „știri”, ca de altfel al niciunuia din România, trebuie să recunosc că strategia și mixul lor de emisiuni folosite în slujba intereselor USL și împotriva PDL și a lui Traian Băsescu pot fi incluse ca studiu de caz în orice mare facultate de comunicare ori științe politice din America sau Europa. Indiferent de sancțiunile primite din partea CNA-ului pentru politizarea emisiunilor sau pentru derapaje de la etica și deontologia jurnalistică, Antena 3 a continuat să picure în capul celor care o privesc, 24 de ore pe zi, același mesaj. Și acest efect de picătură chinezească s-a văzut din plin în vară.
Un lucru puțin evidențiat de cei care observă media românească este ambalajul în care Antena 3 a reușit să comunice mesajul clienților săi politici, emisiunile de dezbateri transformându-se, de fapt, în niște veritabile show-uri de „divertisment politic”, un produs care s-a potrivit ca o mănușă cu apetența telespectatorului român pentru tărăboi și mahala.
Privind și mai atent la complexul mix de instrumente pe care posturile de „știri” l-au pus la dispoziția puterii și opoziției din România, trebuie să amintim și de o lungă listă de ziariști, sociologi, analiști politici și economici, oameni de afaceri și de cultură, care au acceptat, contra unei remunerații financiare, de altă natură sau pur și simplu din convingere, să joace un rol pentru o tabără sau alta. Un lucru rău, al cărui efect s-a făcut simțit în această vară, când mediul cultural și artistic a apărut mai divizat ca niciodată odată cu schimbarea conducerii Institutului Cultural Român (ICR).
Internetul schimbă regulile jocului
Explozia blogurilor și adoptarea pe scară largă de către români a obiceiului de a sta permanent conectați pe Facebook sau la Twitter au captat și atenția mediului politic, partidele utilizând pe scară largă acest instrument de influență a alegătorilor, mai ales a celor tineri. Chiar dacă Facebook-ul a fost folosit destul de mult și în ultimii ani, eficiența lui s-a văzut din plin abia anul acesta, partidele angajând mici armate de oameni care să stea cu ochii pe ce se discută pe portalurile de socializare și chiar „agenți” de persuasiune politică (de care am avut și eu parte). În plus, Internetul oferă cel mai bun raport de eficiență versus costuri, chiar dacă, la scară națională, impactul acestui mediu de comunicare nu-l atinge încă pe cel al televiziunii.
Cum vor influența Internetul și comunicațiile mobile alegerile din viitor este greu de spus, deși, după semnele de acum, ele vor juca un rol determinant.
Epilog
Că vrem sau nu, comunicarea tipărită folosită în campaniile electorale scade văzând cu ochii în favoarea televiziunii și a Internetului, și ceea ce cândva reprezenta o gură de aer pentru tipografii și furnizorii de consumabile și hârtie începe să devină o amintire. Trist, dar adevărat…
