Succesul se învaţă

Succesul se învaţă

11
0
DISTRIBUIȚI

„Din adevăr poate decurge în mod valid numai adevărul. Dar din fals pot decurge în mod valid atât adevărul, cât şi falsul.”

Am pătruns destul de târziu înţelesurile unor cuvinte care mi-au devenit, cu timpul, o convingere fundamentală. O convingere cu care, dacă aş fi nutrit-o din vreme, aş fi putut explora mult mai lesne şi mult mai profund şansa de materializare a oportunităţilor pe care ţi le oferă viaţa: „Din adevăr poate decurge în mod valid numai adevărul. Dar din fals pot decurge în mod valid atât adevărul, cât şi falsul.”

Succesul, oricare ar fi acela, depinde de calităţile personale, de cunoştinţele fiecăruia şi de modul în
care individul creează sinergii între ele. În ecuaţia succesului este determinant ceea ce face cu adevărat individul – acţiunile lui zilnice -, acţiuni care trebuie să se bazeze obligatoriu pe centrarea spre finalitate. Calităţile personale stau la baza succeselor personale şi profesionale.

Având la dispoziţie procesele de învăţământ derulate pe întreg parcursul vieţii, individul generează, protejează şi conservă „reţeta individuală a succesului”. Cu toate acestea, poziţionarea succesului în ierarhia aşteptărilor personale şi profesionale devine astăzi din ce în ce mai ambiguă. Ceea ce altădată garanta succesul, astăzi poate genera contrariul.

Ingredientele unei formule perpetue a succesului devin, pe zi ce trece, tot mai greu decelabile. Însă, se pare că din constituenţii de bază ai „reţetei succesului” nu îi vom putea elimina niciodată pe cei fundamentali. Munca laborioasă, cunoaşterea aprofundată şi perpetuă, responsabilizarea conştientă sau gândirea sistemică sunt doar câteva dintre repere pe drumul succesului, repere ce trebuie, în mod indubitabil, respectate perpetuu. Totuşi, nu este vorba numai de atât. Tărâmul ascuns şi totodată spaţiul dinamic al aşteptărilor individuale – atunci când vorbim despre succes în general – vine, cu siguranţă, dintr-un alt orizont. Este acea componentă strict personală – şi uneori chiar pasională – a explorării resurselor de creativitate adânc marcată în zestrea genetică a fiecăruia dintre noi.

Dezvoltarea perpetuă şi incontrolabilă, până la un anume punct, a ceea ce simţim că facem pentru că trebuie să facem, se transformă sub imperiul comandamentelor sociale şi funcţionale în ceea ce facem pentru că suntem stimulaţi.

Talentele fiecăruia dintre noi ies la iveală în procesul îndelungat şi continuu formativ pe care îl presupune munca de adaptare socială. Plus valoarea fiecăruia dintre noi este dată de amalgamarea aşteptărilor personale grefate pe osatura aşteptărilor sociale. Niciun destin individual nu valorează, conform teoriilor aşteptării sociale, cu nimic mai mult decât alt destin individual.

Privită analitic, afirmaţia suscită un întreg univers de întrebări. Întrebări care – luate laolaltă – creează un punct de plecare către o posibilă definiţie atipică a succesului. Atât a celui personal, cât şi a celui profesional. În condiţii de globalizare, succesul depinde de modul în care este combinată dorinţa de a fi o parte a schimbării cu abilitatea de a suporta trendul de permanentă adaptare la nou pe care succesul îl presupune.