Şi adulţii se educă, nu-i aşa?

Şi adulţii se educă, nu-i aşa?

10
0
DISTRIBUIȚI

„Omul nu este nimic mai mult decât ceea ce el însuşi se face.”
(Jean Paul Sartre)

„A face” înseamnă „a acţiona” şi „a experimenta”, iar consecinţele directe ale acestor demersuri sunt cunoştinţele şi deprinderile nou dobândite. Educaţia adulţilor reprezintă, prin conţinutul său, acea formă particulară a dezvoltării individuale numită dezvoltare prin activitate. Conceptul „să înveţi prin a face” ocupă un loc important în lucrările moderne având ca temă principală dezvoltarea adulţilor. Datorită specificului acestui tip de educaţie, în care exerciţiul şi experienţa ocupă un loc extrem de important în ierarhia uneltelor de dezvoltare a individului, cunoştinţele nou dobândite sunt într-o foarte mare măsură rodul contribuţiei personale a adultului implicat în procesul de dezvoltare şi nu reprezintă înregistrarea automată a unor evenimente exterioare.

Dar, în procesul de învăţare a adulţilor, există şi un bagaj consistent de experienţă individuală de viaţă şi de muncă, experienţă din care adulţii pot extrage concluzii. Pentru profesori sau traineri, este esenţial să înţeleagă faptul că lucrează cu oameni cu experienţă, experienţă pe care o pot folosi pentru a învăţa la rândul lor. Ca model fundamental de învăţare, educaţia experienţială se bazează pe cunoştinţele practice. Oamenii sunt puşi în faţa unui proces de reflecţie cu privire la experienţele lor trecute. În urma acestui proces şi în funcţie de nevoile de cunoaştere suplimentară identificate, se decide şi oportunitatea unei intervenţii de transfer de cunoştinţe sau teorie. Anumite persoane prezintă o predilecţie către teorie, altele prezintă înclinaţii spre latura practică, iar unele dintre persoane au o predispoziţie către exprimarea emoţiilor.

De aceea, din perspectiva învăţării experienţiale, oamenii sunt încurajaţi să întreprindă demersuri exploratorii, de autocunoaştere, în scopul dobândirii unei arii complete, integrate, de expresie. Astfel, persoanele care se simt inconfortabil la contactul cu învăţarea din experienţe vor fi încurajate să acţioneze şi să experimenteze, iar cei care sunt înclinaţi spre teorie, vor fi orientaţi şi către instruirea prin metode practice. Încurajarea fi ecăruia de a se orienta, în mod real, către exprimarea emoţiilor devine astfel extrem de benefi că, emoţiile fi ind acea prezenţă permanentă şi certă în toate componentele vieţii individuale şi sociale. Doar atunci când înţeleg modul particular şi concret, aplicat, în care ei fac diferenţa, oamenii îşi pot schimba atitudinea, aducând o contribuţie reală în procesul de obţinere a performanţei. Însă, pentru a adopta un comportament care să conducă la creşterea performanţei, individul are nevoie de cunoştinţele şi abilităţile potrivite susţinute, în egală măsură, de atitudinea potrivită.