Print Magazin nr.16 – Septembrie 2010

Print Magazin nr.16 – Septembrie 2010

8
0
DISTRIBUIȚI

S-a mai dus o vara si, odata cu ea, se duce si anul pe care, prin iarna, nu-l vedeam deloc roz. Viata merge inainte, indiferent ce spun statisticile sau analistii.

Pentru industria grafica locala, un bilant partial ar fi acela ca, in mare, tipografiile au reusit sa supravietuiasca, unora chiar le-a mers binisor. Insa, asa cum se intampla si in restul economiei, perioada cand era loc pentru toata lumea pe piata s-a cam dus. Criza economica n-a facut decat sa hatane cu putere copacul economiei inainte de coacerea fructelor pentru a face sa cada rodul manat.

Dar, indiferent de efectele acestei crize, trebuie sa recunoastem ca, asa cum se intampla si-n comert, perioada de aur a „buticariei“ romanesti a apus. Fenomenul nu a disparut, insa a lasat loc afacerilor conduse dupa reguli manageriale si nu dupa instinct sau noroc.

Faptul ca a disparut, de ceva ani, acel furnicar de oameni care umpleau zilnic autocarele spre Istanbul pentru a cara cu papornita papuci, zdrente colorate si alte marafeturi n-are legatura nici cu criza economica si nici cu politica guvernelor care s-au succedat in acesti ani. Sfarsitul „marii buticareli“ nu s-a produs in perioada crizei, ci cu ceva timp inainte, datorandu-se in cea mai mare parte valului de retele de retail internationale intrate pe piata locala si, partial, intreprinzatorilor romani care si-au dezvoltat continuu afacerile de comert.

Afacerile din poligrafia romaneasca nu fac nici ele exceptie de la aceasta regula, cu deosebirea ca investitiile straine au un aport minor.

Exista insa si afaceri de tip „boutique“ care continua sa functioneze si in acest domeniu. Singura diferenta dintre aceste mici structuri si marile companii este data de dimensiunea organizatiei si nu in ultimul rand de flexibilitatea afacerii. In rest, principiile manageriale raman la fel de serioase.

Exista oameni care si-au inceput afacerea in acelasi moment istoric cu alti competitori si, nu de putine ori, cu resurse mult mai modeste. O parte din acesti mici intreprizatori de odinioara au reusit sa construiasca o afacere si sa o dezvolte pana la nivelul de intreprindere cu sute de angajati, investitii de multe milioane de euro si zeci de clienti permanenti.

La fel de adevarat cum, o parte dintre competitorii lor favorizati de soarta la inceput au disparut sau au ramas la acelasi nivel al afacerii. Multi se zbat sa supravietuiasca de pe azi pe maine, blocati intr-o bula de timp si incapabili sa realizeze ca in acest domeniu industrial nu-si au loc „buticarii“.

Aud in mod constant patroni care gasesc ca explicatie a insuccesului afacerii lor preturile foarte mici, inexplicabile, ale concurentei. Dar si patroni sau manageri care dau vina pe „combinatiile“ si practicile obscure ale competitorilor in modul de a lua lucrari de pe piata – fie ca metoda se cheama spaga, interes politic sau de alt gen. Pana la urma, trebuie sa recunoaştem cu demnitate ca, mai mult sau mai putin, toti am subscris acestui sistem „fanariot“, la nivel personal sau in afaceri.

Cine spune ca a facut business ca-n manual ori este ipocrit ori minte. O afacere in acest domeniu poate fi insa doar partial si punctual impinsa de astfel de practici. Ce ramane dupa – pentru ca nu poate continua la nesfarsit?

Sa o luam invers. Pentru o lunga perioada de timp, o mare parte a pietei a incercat sa explice preturile mici si succesul unei tipografii bucurestene aflate pe val la inceputul anilor 2000 prin faptul ca „ar fura hartie“ de undeva… Avand in vedere volumul mare de tiparituri pe care-l realiza acea tipografie, ar fi insemnat ca toti merchantii de hartie existenti pe piata locala sa aiba depozitele devalizate de mica tipografie (la acea vreme). Printr-un concurs de imprejurari am aflat exact care erau preturile de care beneficia acea tipografie, nu cu foarte mult sub cele ale competitiei sale. Sincer, azi nici nu mai conteaza cum a reusit sa creasca acea tipografie, ci unde a ajuns, atata timp cat din profitul obtinut din preturile mici si volumele foarte mari s-au reintors in dezvoltarea organizatiei, care este cota de piata actuala si care-i sunt sansele de a evolua.

Una peste alta, trebuie sa recunoastem ca niciun buticar n-a ajuns milionar vanzand papuci la taraba. Fie ei si de contrabanda…

 

Titi AMZAR

Redactor Sef