Print buyer-ii nu cumpără tipar, cumpără hârtie cu tipar pe ea

Print buyer-ii nu cumpără tipar, cumpără hârtie cu tipar pe ea

28
0
DISTRIBUIȚI

La un moment dat, întreaga lume a fugit pe hârtie… A fost modul prin care am receptat ştirile, am avut parte de divertisment, ne-am învăţăt lecţiile şi am comunicat. Radioul, filmele şi televiziunea n-au produs schimbări în folosirea hârtie, însă Internetul a făcut-o şi o face. Pe măsură ce hârtia va dispărea, va dispărea şi tiparul…

De fiecare dată când o reclamă de câţiva dolari apare on-line în loc să fie tipărită pe hârtie, atunci când citim un document PDF în loc de un newsletter tipărit sau atunci când accesăm un site web în loc de o publicaţie pe hârtie, nu facem altceva decât să reducem volumul hârtiei şi implicit al tiparului.

Hârtia care trece prin presele de tipar clasice scade în volum; o parte din această pierdere regăsindu-se însă la echipamentele digitale de producţie, dar cea mai mare parte dispărând pur şi simplu datorită conversiei comunicării tipărite în documente digitale. Anual, aproximativ nouă trilioane de pagini n-au părăsit ecranele computerelor – ele se nasc digital, îşi trăiesc viaţa efemeră în seturi 1 şi 0 şi apoi dispar prin ştergerea biţilor.

Dar în birouri, fiecare lucrător american foloseşte în medie o coală de hârtie la fiecare 12 minute – în jur de un top şi jumătate la fiecare două săptămâni şi jumătate de lucru, între 45 şi 100 de kg „tocate” anual.

Introducerea comunicării prin email într-o organizaţie a condus la creşterea cu 40% a consumului de hârtie de birou. Creşterea la nivel mondial între 1988 şi 1993 a imprimantelor de birou sau a celor de tip departamental le-a oferit lucrătorilor un acces direct la imprimare. Profeţiile despre biroul complet informatizat, fără nevoia folosirii hârtiei, au deja aproape 40 de ani, iar lumea a ajuns în punctul în care vom avea o imprimantă la fiecare persoană de pe planetă.

Numărul total al paginilor imprimate în birouri sunt de aproximativ 2,6 trilioane la nivel mondial. Studiile efectuate de Xerox au concluzionat că angajaţii birourilor aruncă la gunoi aproximativ 45% din ceea ce imprimă pe parcursul unei zile de lucru. Cele mai populare materiale de „folosire unică” sunt rapoartele, listele zilnice cu lucruri de făcut, schiţele de documente şi email-urile. Altă listă de documente include filele de copertă, biletele electronice de avion sau hărţi cu direcţii de călătorie. Un „cover-page” scos pe o imprimantă de birou supravieţuieşte aroximativ 30 de secunde: îţi recunoşti job-ul care ţi se adresează şi apoi arunci pagina de copertă. Poţi să iei cu tine copia imprimată a unui email la o întâlnire şi apoi să dai hârtia la reciclat. Chiar şi dacă vreţi să folosiţi copia imprimată a unui document câteva zile mai târziu el este deja deşeu, oamenii neavând chef să le păstreze şi făcându-şi un obicei în a da încă un print pentru acelaşi document. Computerul este acum dulapul pentru hârţogărie.

Imprimarea de tip office a scăpat deja de sub control. Pentru aproximativ 13% dintre angajaţii birourilor nici măcar nu le trece prin cap să-şi facă griji pentru câte documente imprimă atâta vreme cât toată această hârtie poate fi reciclată, însă nu trebuie să uităm că doar două treimi din firme pun la dispoziţia angajaţilor coşuri speciale pentru colectarea hârtiei.

Acest fapt este generat în mare parte de inexistenţa unei politici foarte riguroase a companiilor care să le stabilească angajaţilor reguli şi practici în ceea ce priveşte imprimarea documentelor – pentru că trebuie să recunoaştem că majoritatea oamenilor nicicum nu se gândesc de două ori înainte de a da click pe butonul „print”.

Cred că în momentul ăsta am avea nevoie de o maşină care simultan, să imprime şi să toace în bucăţi hârtia.

Nici măcar nu mai folosim hârtie pentru a cumpăra hârtie. Comenzile de achiziţie transmise furnizorilor se intensifică pe zi ce trece, iar volumul de servicii de tipar achiziţionat on-line este într-o continuă creştere. Firmele au acum posibilitatea să urmărească electronic traseul comenzilor de tipărire contractate cu diferiţi terţi, dau comenzi şi primesc facturi în aceeaşi formă virtuală. Însă, pentru toată hârtia, tonerul sau cerneala de imprimantă folosită de firme intern se ascund bugete de multe milioane cheltuite pe rechizite de birou, papetărie şi alte asemenea materiale.

Volumul hârtiei cumpărat cu print pe ea scade treptat, iar acesta este motivul pentru care print-buyerii se regăsesc în sfera designului şi a producţiei grafice.

Volumele hârtiei se aplatizează. Creşterea consumului de hârtie folosită în birouri nu compensează însă pierderile suferite de hârtia imprimată în tipografii. Acest lucru se reflectă în fuziunile dintre producătorii de hârtie, în închiderea sau oprirea temporară a unor fabrici de hârtie sau a maşinilor de fabricare a hârtiei. Indiferent că hârtia este imprimată intern sau de terţi, ea rămâne tot hârtie şi modul în care o folosim hârtie este în schimbare.