M-am dus la o conferinţă “verde” însă n-am văzut decât roşu… Speram că voi putea afla mai multe informaţii specifice decât pletora de statistici cu care este de multe ori garnisită mişcarea verde. Dar înainte de toate, trebuie să vă spun că sunt în favoarea a tot ceea reduce deşeurile, elimină poluarea sau susţine un mediu sustenabil. Am reciclat cât de mult am putut, am mers cu transportul în comun şi am folosit produse “verzi” cu mult înainte ca lucrurile astea să fie la modă…
A apărut un nou eco-sistem verde, compus din consultanţi, seminarii, webinarii, cărţi, newsletter-uri, conferinţe, servicii şi asociaţii. Şi multe dintre cele ce-am auzit par să aibă ca ţintă chiar industria tipografică. Iar tipografii rămân să plătească sume bunicele pentru a obţine certificate, autorizaţii, omologări sau mai ştiu ce. Este bine de amintit că tipografii au fost servanţi responsabili ai mediului. Deşeurile de hârtie au fost colectate pentru a fi reciclate de mulţi ani. Cernelurile şi celelalte substanţe chimice folosite sunt “verzi” de ani de zile. Fluxurile digitale de pregătirea au eliminat filmele de separaţie şi chimicale folosite pentru pregătirea lor. Noile sisteme de reproducere digitală şi offset folosesc mai puţină energie şi permit reducerea maculaturii. Tipografii progresişti folosesc energia eoliană sau surse de energie alternativă. Cu toate acestea, tipografii sunt încă trataţi ca nişte baubau… Îngrijorarea mea este că tipografii trebuie să plătească pentru diverse certificări pentru a putea vinde la anumiţi clienţi. Marca Forest Stewardship Council (FSC) recunoaşte că pădurile care furnizează copaci pentru producţia celulozei sunt inspectate de un organism independent care certifică faptul că îndeplinesc cele mai înalte standarde de responsabilitate socială şi de mediu. FSC este o organizaţie non-profit ce are ca obiect de activitate îmbunătăţirea practicilor de management al pădurilor la nivel mondial prin certificarea produselor forestiere.
Pe website-ul FSC se spune: „Gestionând responsabil amprenta de carbon a companiei dumneavoastră nu reduceţi doar anumite pericole, dar aveţi posibilitatea să vă îmbunătăţiţi brandul dacă ştiţi ce paşi aveţi de urmat şi cum să comunicaţi acest lucru. Achiziţionarea de hârtie şi produse tipărite cu marca FSC contribuie la conservarea, managementul responsabil şi la generarea de beneficii de nivel comunitar pentru oamenii care locuiesc în apropierea pădurilor din care provine hârtia dumneavoastră”. Pentru a putea folosi marca FSC, inclusiv logoul FSC, iniţialele “FSC” sau denumirea “Forest Stewardship Council” pe un material tipărit, o tipografie trebuie să aibă certificatul de provenienţă al hârtiei. Există o părere diferită aici: “O etichetă FSC pe un produs din hârtie trebuie să ofere siguranţa că hârtia este fabricată din surse «cu responsabilitate pentru mediu, benefice social şi care dovedesc un management viabil economic al pădurilor lumii»”. Cel puţin asta este ceea ce se spune în introducerea la principiile şi criteriile FSC. Realitatea tristă stă în faptul că FSC a certificat unele dintre cele mai strigătoare la cer exploatări forestiere industriale din lume, se spune într-un raport denumit “FSC a indus în eroare consumatorii cu privire la produsele din hârtie”. Nu cred că tipografii ar trebui să plătească nicio taxă suplimentară pentru aceste certificări. Aceste sume ar trebui să fie incluse în preţul de achiziţie al hârtiei sau integrate să spunem în taxa de membru pe care o plătesc la asociaţiile profesionale. Nu hârtia este inamicul. Folosirea abuzivă şi fară discernământ a hârtiei este problema. Utilizată în mod corespunzător, hârtia este un mecanism efectiv de distribuire a mesajelor informaţionale şi promoţionale. În ciuda îmbunătăţirii tehnologiilor de recuperare a pastei din deşurile de hârtie, există încă o cerere substanţială pentru celuloza din fibre virgine, doar 35 % din consumul curent având la bază fibrele obţinute din hârtie reciclată.
Dar în acelaşi timp scad tirajele şi volumele de hârtie. Uitaţi-vă doar la numărul de fuziuni de companii, închideri de fabrici de hârtie şi dezactivări de maşini de fabricare a hârtiei din industria tipografică. Volumele de hârtie s-au redus şi datorită comunicării electronice, a imprimării duplex şi a reducerii tirajelor tipăriturilor. Cândva, după 2010, vom folosi jumătate din cantitatea de hârtie pe care o foloseam acum 10 ani. Banca Mondială vede o reducere cu 63% a imprimării în timp ce publicarea netipărită va creşte cu 241%. Mulţi editori şi-au majorat oferta electronică până la un sfert din volumele lor totale, dar această scădere a produselor tipărite a însemnat şi o diminuare a veniturilor. Asta se întâmplă şi datorită faptului că mulţi cred că electronii sunt gratis. O mare parte din electricitatea pe care o utilizăm este produsă cu ajutorul combustibililor fosili, iar energia necesară pentru funcţionarea acestor “plantaţii” de servere se va dubla în 2010. Poate că ar trebui să avem un PSC – Pixel Stewardship Council (Consiliu de Supraveghere al Pixelilor)… Sau să ne fi mişcat mai agresiv acum mulţi ani pentru implimentarea energiei eoliene şi a celei solare. Se poate să apucăm să vedem acest lucru întâmplându-se, iar aceste iniţiative “verzi” vor constitui o oportunitate majoră de dezvoltare pentru economia noastră. Amprenta de carbon înseamnă măsurarea impactului pe care activităţile umane le au asupra mediului în ceea ce priveşte cantitatea de gaze cu efect de seră produse, măsurată în unităţi de dioxid de carbon, iar aici este nevoie de un program profund pentru reducerea impacturilor negative. Ca să spunem lucrurilor pe nume: este vorba despre a face lucrurile eficient – de la modul în care fabricăm la modul în care trăim şi nu unilateral. N-am prea auzit îndeajuns de mult aceste idei şi dezbateri la conferinţa “verde”. Avem nevoie de mai multă acţiune “verde” şi de mai puţină sporovăială “verde”.
