Pe cine mai angajăm?

Pe cine mai angajăm?

111
0
DISTRIBUIȚI

Piaţa vorbeşte: criza personalului

Acum câţiva ani, mulţi jucători din industria poligrafică locală îşi puneau problema de a fi sau a nu fi. Din fericire, lucrurile s-au mai schimbat acum. Deja astăzi mulţi dintre cei care activează în acest domeniu aleg între a fi cum au fost până acum şi a fi mai buni. Nişează-te, creşte sau vinde, ca să cităm aproximativ o mare vorbă de duh a businessului şi vedem cu bucurie această optică şi în România, ceea ce înseamnă o gândire capitalistă matură, chiar dacă în acest demers ne lovim cu toţii de tot felul de provocări, mai ales dacă facem parte dintre cei care îşi doresc să crească.Una dintre provocările pe care diverse voci din piaţă ni le-au indicat a fost aceea a problemei cu forţa de muncă, nu doar a celei tehnice, dar şi a celei din marketing şi vânzări, mai nou. Prea puţine şi în multe locuri absente total, tentativele de a rezolva această problemă cu ajutorul cursurilor sau al şcolarizării încă mai au mult până să aibă un impact real asupra pieţei muncii în acest domeniu, trebuie să recunoaştem, nu aşa uşor accesibil oricui. Totuşi, tonul pe care ne-a fost comunicată această situaţie ne-a făcut să ne dăm seama că e rândul nostru să atacăm această problemă în paginile revistei, să lansăm o provocare la rândul nostru şi să aflăm mai mult de la piaţă pe acest subiect. Iar răspunsurile nu s-au lăsat aşteptate, semn că, într-adevăr, e o problemă dureroasă şi de actualitate. Deci? Problemă comună sau doar pentru unii? Ce e de făcut? Mai jos, aveţi răspunsurile pieţei aşa cum ne-au fost trimise, în ordine aleatorie.

„Nu cred că este o lipsă a forţei de muncă bine pregătită numai în industria noastră. Ce se întâmplă acum pe piaţa muncii seamănă cu anul dinaintea crizei din 2008. Oamenii bine pregătiţi şi care au rezultate sunt extrem de greu de găsit, având în vedere nivelul de venituri pe care putem să-l oferim. În plus faţă de acest aspect, cred că suntem striviţi între stat şi mutinaţionale. Salariile în sectorul bugetar au crescut la un nivel mult prea mare faţă de competenţele angajaţilor (nu cred că este cazul să dau exemple de la diversele agenţii guvernamentale cu care interacţionăm zilnic), iar în ceea ce priveşte multinaţionalele, situaţia este cunoscută. În cele din urmă, avem de-a face cu o piaţă liberă şi în domeniul forţei de muncă. Dar din păcate, la actualul nivel de taxare este greu să bugetăm salarii mai mari, rămâne numai să reorganizăm intern şi să fim mai eficienţi.” (Cristian Haţăgan, Euro Top Grafix)

„Ca să răspund la întrebare, lipsa forţei de muncă, să nu mai vorbim de cea calificată, este următorul gard de sărit în industria românească. Dacă până acum era problema utilajelor, care s-a cam rezolvat, intrăm pe problema oamenilor. În fabrici asta înseamnă necesităţi de investiţii în automatizări pe de-o parte, şi în calificare la locul de muncă pe de altă parte. În marketing şi vânzări situaţia e ceva mai tolerabilă, pentru că poţi apela la externalizare într-o oarecare măsură, ceea ce îţi permite să fii flexibil. Rezolvările sunt simple şi aplicabile la orice resurse limitate, printre care şi resursa umană. Costul creşte şi bătălia pe resurse creşte şi ea.” (Remus Crăciun, Ecopack)

„Cred că întrebarea trebuie pusă în alt fel: vânzarea este doar o ocupaţie sau o atitudine? Eu am convingerea că este o atitudine şi în acest fel îmi aleg oamenii. Rezolvarea vine prin leadership şi determinare să construieşti o companie capabilă să vândă prin toţi cei care o compun, indiferent de funcţie.” (Sorin Buga, Papyrus)

„Dacă în şcoală am învăţat despre mixul de marketing, din practică am învăţat de mixul dintre „a-ţi păsa” şi online. Când îţi pasă de problema clientului şi vrei să-i oferi cea mai bună rezolvare, se crează o relaţie pe care ulterior o poţi „delega” temporar mediului online. Să gestionezi online relaţia cu șapte clienţi care ştiu că în spatele adresei tale de email e un om căruia îi pasă de ei consumă mai puţin timp şi prin urmare nu mai ai nevoie de aşa multe resurse. Această delegare este o soluţie temporară, dar însoţită de un nivel bun şi mai ales constant al calităţii produselor sau serviciilor poate să fie una de lungă durată şi e un răspuns la lipsa forţei de muncă. În 2007, Steve Jobs a spus lumii că-i pasă de telefonul mobil pe care-l foloseşte zilnic şi a lansat primul iPhone. După nouă ani nu mai trebuie să mergem în magazine (forţă de muncă) să comandăm ultimul model, ci o facem online … ştim ce urmează să primim prin poştă.” (Ioan Radu, Prosinco)

„Pe o piaţă asimetrică, orice triunghi vrea să devină octogon. Imboldurile/promisiunile concurenţei transformă visele angajaţilor în realităţi deşarte. Mai rău, când vor să se apuce pe cont propriu, îşi dau seama că timpul nu se mai dilată, se comprimă proporţional cu visele. Viaţa personală se transformă în lupta pentru supravieţuire cu sacrificiul sentimental.” (Mihai Drilea, DCM Design)

„Întrebarea denotă o mentalitate care nu are nimic de a face cu o piaţă liberă. Vorbim despre „lipsa forţei de muncă” într-un domeniu – de parcă ne-am aştepta că lucrurile ar trebui să se întâmple ca atunci când intrăm într-un supermarket şi căutăm legume (sau orice altceva) de un anumit fel şi nu găsim. Cine oare ar trebui să ne pună la dispoziţie această forţă de muncă? Statul, probabil? Ne aşteptăm să mergem într-un loc unde să găsim nişte oameni bine pregătiţi, gata să se angajeze şi să ne aducă profituri imediate? O piaţă liberă nu ar trebui să fie ceva de genul acesta. Dacă o firmă are nevoie de un angajat pentru un post – marketing sau vânzări în acest caz – atunci trebuie să caute acel angajat, să îl „fure” de la altă firmă sau să îl formeze ea însăşi. Pentru beneficiile corespunzătoare va găsi întotdeauna omul potrivit. Dacă nu poate acorda beneficiile corespunzătoare, atunci nu ar trebui să se plângă că nu găseşte oamenii potriviţi. Piaţa singură este cea care reglează aceste lucruri. Dacă nu sunt oameni pregătiţi într-un anumit domeniu înseamnă pur şi simplu că fie nu este nevoie de ei, fie beneficiile pe care aceştia le-ar primi ca urmare a angajării în postul respectiv nu sunt destul de atrăgătoare pentru ei – şi aleg alte profesii. Cred că în general ar trebui să încetăm să ne plângem că „este greu să se întâmple cutare lucru fiindcă altceva sau altcineva (statul, şcoala, dumnezeu sau dracul) nu ne oferă, nu ne ajută, nu ne sprijină, nu ne impulsionează sau nu ne bate uşor cu mâna pe spate ca să ne simţim mai bine”. Ar trebui pur şi simplu ca fiecare să îşi vadă de el însuşi şi de obiectivele pe care şi le-a stabilit şi să înceteze să mai aştepte ceva de la oricine altul în afară de el însuşi. Aşadar, pe scurt, răspunsul este următorul: există milioane de oameni în România sau în afară pe care îi poţi angaja – fie deja specializaţi  în marketing şi vânzări, fie pe care îi poţi trimite la training şi îi poţi forma corespunzător nevoilor specifice ale firmei tale. Dacă chiar ai nevoie de un astfel de angajat, atunci îl vei găsi. Dacă nu poţi să îi oferi beneficiile potrivite, atunci trebuie să mai aştepţi până când vei putea face asta.” (Liviu Ionescu, Total Media)

„Faptul că rata șomajului este extrem de scăzută, practic inexistentă în oraşele mari din centrul, sudul şi vestul ţării (vezi Bucureşti, Braşov, Sibiu, Cluj, Timişoara) se observă uşor din dificultatea de a angaja a clienţilor noştri şi a noastră totodată; presiunea pe piaţa muncii în aceste oraşe este mare, tinerii buni sunt plătiţi uneori de mulţinationale cu de două ori salariul mediu pe economie după numai câţiva ani de experienţă; practic, devii azi „senior” la doar 25 de ani şi la 40 de ani nu mai exişti, devii indezirabil şi greu de angajat; nu vorbesc aici doar de marketing si vânzări, nu mai există forţă de muncă liberă şi disponibilă nici măcar necalificată, sau nu la un salariu pe care piaţa în care suntem să-l poată susţine; asta pentru că alte pieţe au o rată a profitului mai ridicată şi îşi permit să preia oameni. Aparent, soluţia ar fi instruirea personalului cum a fost proiectul POSDRU finalizat de ATT şi Grup Transilvae pentru 800 de oameni; practic, nu este suficient, mai ales că am instruit angajaţi existenţi şi nu potenţiali nou-veniţi; apoi migraţia de la o industrie la alta este extrem de facilă azi, aşa că singura soluţie reală este să ne îndreptăm atenţia permament către produsele cu valoare adăugată mare, către pieţe noi de nişă, către diferenţiatori care să ne permită să susţinem un nivel crescut al salariilor şi să rămânem astfel pe val; sau poate ar trebui să ne uităm mai atent spre Republica Moldova ca o resursă de talente (nu ieftine, dar măcar disponibile).” (Bogdan Vasilescu, Grup Transilvae)

„Una dintre dificultăţile cu care se confruntă piaţa de publicitate în acest an este lipsa forţei de muncă. Această situatie nu s-a întâmplat din 2008. Este adevărat că generaţia tinerilor cu vârste cuprinse între 20 şi 27 de ani se plictiseşte foarte repede şi dacă nu îi provocăm îşi schimbă rapid locul de muncă. Din fericire, în Algernon ne bazăm pe recrutarea oamenilor direct de pe băncile şcolii şi îi pregătim astfel încât să facă faţă cerinţelor ridicate ale pieţei. Mai mult, punem accent pe promovările interne, dând şansa angajaţilor valoroşi să facă parte din Middle sau Top Management. Cum să rezolvăm această problemă? Motivând angajaţii, punându-le la dispoziţie un mediu de lucru la nivelul aşteptărilor, ţinându-i mereu în priză din punct de vedere intelectual şi oferindu-le şanse de afirmare.” (Adrian Ghinguleac, Algernon)

„În primul rând, chiar dacă marketing şi vânzări sunt două domenii care se întrepătrund, la nivel de personal ar trebui tratate diferit. Adică, dacă la marketing poţi lua o persoană din alt domeniu şi cu ajutorul echipei de vânzări se va descurca relativ repede şi va aduce beneficii (aici depinde de cât de mult ne dorim să investim în industria noastră în această direcţie), la vânzări lucrurile vor sta diferit. O persoană adusă din alt domeniu de activitate va avea nevoie de ceva timp să asimileze informaţii din industria noastră şi cu atât mai mult timp să lege relaţii cu clienţii preluaţi (ştim cu toţii cât de importante şi de adânci sunt aceste relaţii mai ales pe zona tipografică). Pe de altă parte, nu îmi place migraţia de personal între cei câţiva merchanţi care şi aşa duc lipsă de personal de top în vânzări. De aceea, de cele mai multe ori, prefer investiţia de timp şi bani în oameni cu potenţial din afara acestei industrii, oameni care pot fi mult mai uşor formaţi pe specificul nostru.” (Adrian Ungureanu, Europapier)

„Nevoia de personal calificat se simte în fiecare companie indiferent de activitatea acesteia. Angajaţii unei companii sunt cel mai important lucru, iar dacă în zona de producţie unele procese se pot suplini cu echipamente, în zona de marketing sau vânzări lucrurile stau cu totul altfel. Aici fiecare angajator trebuie să pregătească angajaţii, training, produse şi, cel mai important, să cunoască foarte bine procesele tehnologice de producţie pentru a putea face o promovare corectă şi la obiect sau o vânzare consultativă care să aducă un beneficiu clientului. La Adline nu suntem niciodată de acord cu promovarea şi vânzarea agresivă ci, din contră, totul trebuie să se facă prin descoperirea nevoilor reale ale clientului şi adaptarea soluţiilor noastre în consecinţă. Acesta este principiul nostru după care ne ghidăm şi putem susţine cu tărie că a fost şi este decizia cea mai bună care a dus la creştea noastră.” (Nichifor Zăbavă, AdLine Industries)

„Într-adevăr, în ceea ce privește nivelul de pregătire profesională al specialiștilor de marketing și mai ales al oamenilor de vânzări din industria tipografică, ne confruntăm cu o problemă serioasă, cu precădere în zone precum professional printing. Soluția noastră (EUROCOM SA) a fost să creștem tineri pentru aceste posturi și să investim în traininguri de profil. Principalul avantaj al unei astfel de abordări constă în pregătirea adaptată la nevoile noastre a personalului. De obicei sunt necesare aproximativ șase luni pentru a angaja și a instrui minimal un agent de vânzări. Având în vedere că o parte din cursuri se realizează în străinătate, nici costul lor nu este un aspect neglijabil. Alături de costurile inițiale de training, IMM-urile trebuie să depună constant eforturi să își fidelizeze angajații.” (Stelică Magiru, Eurocom)

„Paradigmă paradoxală – ca să forțez limitele de aliterație ale limbii române – și generală a economiei noastre. Și probabil ale altor economii. Oamenii își găsesc mai greu un loc de muncă unde să „merite” să lucreze, evident după criterii proprii și subiective, iar antreprenorii găsesc mai greu angajați cărora să „merite” să le dea salariile și beneficiile cerute. Pe criterii probabil la fel de subiective. Și cred că antiteza seturilor de criterii subiective este problema.Soluția o văd prin pregătire, din ambele direcții. Virarea către definirea, măsurarea și referirea la criterii de performanță, personale și organizaționale.O persoană calificată, dedicată meseriei, care știe ce aport aduce munca pe care o prestează afacerii va putea să ceară salariul pe care îl merită într-adevăr și va putea justifica și demonstra acest lucru matematic.Iar antreprenorul care își cunoaște afacerea, și-o sistematizează, calculând bugete exacte cu costul fiecărui factor care contribuie la generarea de venit, știe pragurile de rentabilitate, va ști foarte bine și să ofere/să accepte solicitarea acelui pachet salarial care este justificat și care va atrage sau reține forța de muncă de valoare.Rămâne oricum un element subiectiv important în relația asta. Trebuie creată și o atmosferă propice colaborării prin cultura organizațională – știm că în decizia de păstrare a unui loc de muncă asta contează mult. Pe de altă parte, indivizii trebuie să-și găsească acel domeniu de activitate care să-i atragă și să-i împlinească, unde pot să își acopere cel complet aria de „drive-uri personale”, să fie motivați să învețe și să avanseze. Ocupația practicată doar pentru avantaje financiare, fără implicare duce la plafonare.Sunt lucruri dificile și care iau timp, însă având în vedere că și economia noastră avansează către stadii mai evoluate, pașii aceștia sunt din ce în ce mai necesari. Nu cred că industria noastră face excepție. Toate astea vor duce sau ar trebui să ducă la selecție naturală, atât în rândul angajatorilor, cât și al angajaților. Cei care vor evolua și alinia vor fi cei care demostrează regula Paretto – cei 20% care câștigă cât restul de 80%.Mai sunt ceilalți doi factori care vor influența rapoartele de angajare. Pe de o parte migrația forței de muncă către zone dezvoltate din punct de vedere economic, din regiuni din interiorul țării sau dinafară. Asistăm din plin la acest fenomen, pe plan intern și european. Pe de altă parte integrarea pe o scară din ce în ce mai largă a tehnologiei alternative sau complementare. Vorbind despre marketing și vânzări este într-adevăr puțin mai dificil de investit într-o mașină de făcut marketing sau vânzări, dar există o serie de soluții IT care pot crește productivitatea și eficiența personalului din aceste departamente. Cred că trăim un val de implementare a acestor soluții în acest moment.” (Levente Szakács, Pergamon RD)

„Părerea mea este că în momentul de faţă trăim într-o ţară care formează doar administratori pe bandă şi este foarte greu de găsit soluţii să motivezi oamenii chiar şi fără pregătire în speranţa să înveţe pe banii tăi. Cine nu are bătrâni să-şi cumpere – foarte corect spus. Trăim aceste vorbe de care ne amuzam cu ceva ani în urmă, dar asta e realitatea. Un credit sau un proiect sunt accesibile aproape oricui în momentul de faţă, dar problema cea mai mare apare în momentul în care începi să cauţi oameni şi să amâni cu lunile deschiderea că nu ai cu cine sau să faci compromisuri, să iei oameni să fie la număr cu gândul că îi mai schimbi pe traseu. Din păcate, lumea te critică şi te învinuieşte că nu eşti bun administrator, dar nu caută nimeni cauza reală, cea a lipsei forţei de muncă de calitate.” (Adrian Dranca, Adi Center)

„Mă lupt zi de zi cu această problemă şi sincer să fiu nu prea văd rezolvarea acesteia, avem un domeniu destul de vast şi să faci marketing sau să fii reprezentant de vânzări trebuie să ai cunoştinţe vaste. Mult de învăţat şi rezultatele nu vin de pe o zi pe alta, deci nu  este atrăgător. Marja de câştig scade de pe o zi pe alta, deci nu poţi oferi nici comisioane să atragi oameni din alte domenii, oameni calificaţi măcar la bază şi apoi să-i formezi pentru industria noastră. O altă problemă este şi faptul că dacă totuşi reuşeşti să formezi 1-2 oameni, te trezeşti că ţi-i fură alţii.Sincer, din punctul ăsta de vedere sunt pesimist şi m-aş bucura dacă cineva vine cu soluţii pe care să le pot aplica şi eu.” (Gheorghe Nistor, NIS Electronics)

„Într-adevăr, una din problemele firmelor la momentul actual este cea a lipsei forţei de muncă pregătite. Problema afectează multe industrii şi domenii de activitate, încetinind dezvoltarea economică. În prezent, România este pe un trend crescător, cu una dintre cele mai mari creşteri economice din Europa, însă nu putem menţine pe termen lung acest trend fără servicii de calitate asigurate de personal pregătit. Este păcat că nu putem să profităm din plin de acest moment oportun pentru economie. Şi în industria de productie publicitară este greu acum să găsim oameni cu experienţă. E o industrie în care experienţa contează, iar practica influenţează mult rezultatul şi profitabilitatea. Nu vorbim doar de lipsa specialiştilor în productie (print, tipar, personalizare, gravură etc.), ci şi de a specialiştilor în vânzări, marketing, tehnic, fiecare având un aport important la valoarea adăugată pe care o oferim în final clienţilor noştri. Fără specialişti în marketing şi vânzări, clientului îi revine misiunea dificilă de a se documenta intensiv înainte de a alege soluţia potrivită, ajungându-se la decizii de achiziţie eronate, întârziate sau tardive. Ca rezultat al lipsei de forţă de muncă pregătite, piaţa specifică pare blocată la un anumit nivel, indiferent de cerere sau oportunităţi. Personalul cu experienţă este vânat de la concurenţă, lucru care pare a avantaja firmele cu putere financiară. Avantajul este însă pe termen scurt, deoarece specialiştii în domeniul vânzărilor şi al marketingului încep să fie vânaţi de alte industrii mai profitabile. Rezolvarea problemei nu e uşoară, deoarece implică atât atragerea de forţă de muncă nouă şi pregătirea la locul de muncă (cu investiţii de timp şi eforturi), cât şi fidelizarea personalului, nou sau cu vechime.” (Cristi Dumitru, Z Spot Media)

 

Acestea au fost o parte din  opiniile pieţei care au ajuns pe adresa redacţiei până la închiderea ediţiei. După cum aţi putut citi, ele reprezintă punctul de vedere al reprezentanţilor organizaţiilor de pe toate palierele industriei poligrafice româneşti: furnizori şi integratori de maşini şi sisteme de producţie, dealeri de consumabile şi tipografi din mai multe zone, de la comercial până la producţie publicitară. Concluziile în legătură cu aceste declaraţii vă aparţin. Noi ne-am rezumat de această dată la a le prezenta aşa cum sunt, în speranţa că, puse cap la cap, fiecare cititor va avea ceva de învăţat din ele. Aceasta, mai ales în cazul de faţă, unde răspunsurile şi opiniile, trebuie să recunoaştem, au fost dintre cele mai diverse. Singura concluzie pe care o tragem noi este următoarea: având în vedere numărul şi calitatea răspunsurilor, ca şi a celor care au răspuns, putem să spunem că atunci când apare o problemă, industria a început să înveţe să comunice. Nu e lucru puţin şi cu siguranţă e un pas spre o rezolvare.