O sută de ani distanţă de la Femeia în roşu şi tabăra...

O sută de ani distanţă de la Femeia în roşu şi tabăra de refugiaţi din Lunga

90
1
DISTRIBUIȚI

Prima tabără de refugiaţi din România a fost construită recent, în satul Lunga, din Timiş. Reporterii televiziunilor au dat buzna în micuţa localitate aflată la nici 300 de metri de graniţa cu Serbia. Întrebaţi de ziarişti ce cred despre imigranţii care ar putea să sosească cu sutele în sătucul lor, locuitorii au manifestat oarece reţineri, spunând „că sunt bineveniţi, dacă îşi văd de treaba lor şi nu fac ilegalităţi”.
Dar reţinerile nu sunt tocmai corecte când eşti neam de emigrant.

Romulus Cristea

Istoria consemnează evenimente chiar dacă sunt mai puţin plăcute. Dar ăsta este rolul ei, să reamintească celor cu memoria scurtă sau generaţiilor nou apărute ceea ce s-a întâmplat aievea. În mod normal, consemnările cronicarilor ar trebui să se constituie în învăţături care să modeleze comportamente şi să genereze toleranţă. Ei bine, construcţia taberei de refugiaţi din satul Lunga, comuna Comloşul Mare este un fel de ironie a sorţii, o roată întoarsă a istoriei. La începutul secolului trecut, mii de bănăţeni din zonă au luat drumul Americii. Şi nu din raţiuni politice, ci din dorinţa de a trăi visul american. Cei mai mulţi au sperat să facă bani din muncă, alţii au fost mânaţi de spiritul de aventură şi au scormonit după aur, unii au plecat pur şi simplu pentru că aveau probleme cu legea şi au continuat să facă în America aceleaşi lucruri. Pe scurt, dacă îi scormoneşti la origini pe sătenii din Comloş, chiar dacă ei nu mai ştiu, majoritatea a avut neamuri care au emigrat, în urmă cu un secol, în America. Interesant este că unii s-au întors în anii ’30-’40 şi ce credeţi, au deprins obiceiuri de pe ocean, şi până nu demult amestecau engleza cu româna. Reportajele anilor ’90 relatau despre bănăţeni vârstnici care continuau să se salute cu „How are you?”. Mai mult, dacă răsfoieşti paginile memorialelor din cimitirele americane vei fi surprins să găseşti nume româneşti ale unor decedaţi de la începutul secolului şi care au trecut la locul naşterii Comloşul.


Şi povestea satului Lunga, din Comloşul Mare nu se opreşte aici. Despre satul Lunga s-a tot scris în presa americană. Mult şi documentat. Şi despre locuitorii ei. Şi se mai scrie şi în prezent. Sunt şi ecranizări ale evenimentelor care au legătură cu locuitorii din Comloşul Mare. Cu mult senzaţional, dar şi fundament din realitatea dură. Şi există şi un roman absolut fabulos care ne transpune în perioada tulbure a anilor ’20- ’30, din orașul Chicago, unde un personaj extrem de important, emigrant din Comloş, lucrează mână în mână cu o agenție federală de investigații ale crimelor: „Femeia în roşu”, de Mircea Nedelciu, Adriana Babeţi şi Mircea Mihăieş.
Asta este, fie că vor, fie că nu vor, locuitorii din Lunga au satul cunoscut în lumea întreagă datorită unei prostituate care a emigrat în 1914, în America. Ana Persida-Cumpănaş, cunoscută ca „Femeia în roşu” s-a născut în satul Lunga, în 1889. La 35 de ani a devenit cunoscută ca cea mai bogată româncă din SUA, fiind patroana unui hotel – bordel din Chicago. În perioada prohibiţiei, românca era şi iubita lui John Dillinger, considerat „inamicul numărul unu al Americii”. Ana Cumpănaş a făcut o înţelegere cu FBI, pentru uciderea lui Dillinger. S-a îmbrăcat în roşu pentru a fi uşor reperată de agenţi şi când a ieşit dintr-un cinematograf cu Dillinger la braţ, a mai făcut un semn discret cu o batistă, după care poliţiştii au deschis focul, omorându-l pe celebrul gangster. Este o poveste adevărată de acum un secol, despre o persoană care a emigrat din Lunga, unde în prezent se află o tabără de refugiaţi.

*Citește și: Presa scrisă n-a murit, dar aduceți repede dricul