Nevoia de restart

Nevoia de restart

51
0
DISTRIBUIȚI

Cristian Faur

 

Ne apropiem în viteză de mijlocul anului, deşi parcă mai ieri abia păşeam în 2015. Dacă ar fi fost să tragem o linie şi să vedem cum stă industria noastră la un bilanţ de etapă s-ar putea să ne fi trezit cu un tablou destul de dezolant, la cât se plâng mulţi dintre cei cu care stăm de vorbă. Timpul a trecut zburând, deşi mare lucru nu s-a întâmplat, însă tocmai asta ar fi problema de care ne spun că se lovesc mai ales furnizorii. Stând de vorbă cu oamenii din piaţă, rar mai întâlneşti veselia de la sfârşitul anului 2014.

Un semnal de alarmă tras de unul din interlocutorii noştri în decembrie trecut mai mult în surdină începe să se rostogolească şi să prindă volum din ce în ce mai mare: s-au vândut şi se mai vând maşini. Dar nu acelaşi lucru este valabil pentru service sau consumabile. Iată că temerile unora se confirmă: industria poligrafică tipăreşte (cel puţin la nivel declarativ, cel puţin atunci când vorbeşte cu noi) mai puţin decât se aştepta. Iar de încasat, încasează şi mai puţin.

O fi sau n-o fi aşa, până la apariţia cifrelor oficiale va trebui să-i credem pe cuvânt pe cei cu care stăm de vorbă. Noi sperăm că bilanţurile financiare vor veni cu un tablou mai puţin pesimist. Mai ales că la români văitatul e sport naţional, ne plângem pe parcurs şi de multe ori râdem la sfârşit. Dar parcă întotdeauna ne pregătim pentru ce-i mai rău în perioda ce urmează. Ar fi cu adevărat trist dacă la sfârşitul acestui an am descoperi că industria poligrafică românească ar arăta mai prost decât la început sau ar stagna.

Dar până la industrie şi statistici naţionale îl avem pe individ. Pe maşinistul sau graficianul care se gândeşte la salariul următor, pe directorul care se gândeşte cum face să încheie următorul contract. Presiunea e mare pe umerii tuturor, dar mai ales pe cei ai factorilor de decizie. Ei trebuie să găsească metodele de a nu ajunge în statistică între cei care au pierderi.  E o luptă tot mai strânsă, iar argumentele pentru a fi ales tu şi nu concurentul devin tot mai puţine. Viteză? Este! Calitate? Avem! Preţuri? Mai jos de atât nu se poate. Ajunse lucruri comune, acestea cu greu mai pot fi numite avantaje care să te facă diferit faţă de concurenţă.

Ce mai rămâne? Unii mai glumeţi ar putea spune răbdare. E un an cam mort, nu e ca 2014, dar hei, din 2016 iar începe circul electoral şi destui vor găsi câte ceva de făcut pentru maşinile lor de ultimă generaţie. Însă până anul viitor mai este, dar unii au găsit deja soluţii ca să nu aştepte atât. Sunt oameni care au ştiut în primul rând să gândească diferit. Sau au fost învăţaţi să gândească diferit. Cert este că argumentul viteză şi argumentul preţ încep să piardă din valoare în faţa clientului ca orice altă marfă care se găseşte în cantităţi mari pe piaţă.

Ce mai înseamnă astăzi valoare adăugată? Cum te faci apreciat şi cum pari diferit în faţa clientului? Pentru o soluţie la aceste întrebări mulţi au avut nevoie de un restart. Un restart nu atât tehnologic, cât psihologic, în primul rând, şi de mentalitate, în al doilea rând. Cumpărătorul, chiar unul nu chiar atât de bine avizat, poate oricând face comparaţie între ceea ce pot face două tipografii. Aşa că între ele diferenţa o va face felul cum fac ceea ce fac respectivele tipografii. Felul cum tipărim, departe de a deveni de neglijat, este deja un dat: nu se mai admit nici greşeli, nici întârzieri. Rămâne să ne diferenţiem prin felul cum facem afaceri. Aici e cheia, aici este nevoia de restart. Vestea bună este că am găsit oameni dispuşi să vorbească despre acest restart. Vom reveni asupra subiectului ediţiile următoare. Ar fi păcat să nu folosim această perioadă, dacă tot e una mai liniştită, ca să evoluăm.