Etica în afaceri – moft sau necesitate?

Etica în afaceri – moft sau necesitate?

52
0
DISTRIBUIȚI

În DEX, etica este definită, printre altele, ca totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite societăţi sau organizaţii. Contextualizată astfel, discuţia despre etică porneşte de la ipoteza că afacerile ar trebui să aibă şi dimensiunea de responsabilitate socială.

Susţinătorii acestei idei cred că marile corporaţii şi fi rmele mici au obligaţii şi faţă de societate, obligaţii care sunt deasupra maximizării profi tului. Unul dintre argumentele aduse în discuţie este acela că, fi ind atât de puternice, corporaţiile au datoria să-şi asume responsabilităţi sociale. Corporaţiile trebuie conduse în beneficiul tuturor celor care au interese în respectivele firme: clienţii, furnizorii, angajaţii şi comunităţile locale, la fel ca şi faţă de proprietari.

Conducerea corporaţiei este încărcată cu o responsabilitate bazată pe credibilitate faţă de toţi cei implicaţi. Argumentaţia anterioară este adevărată şi în cazul în care este aplicată organizaţiilor mici. De aceea, putem considera provocările legate de etica organizaţională din mai multe perspective:
– cum putem genera o cultură a organizaţiei care să fi e caracterizată de schimbare, flexibilitate, îmbunătăţire continuă, şi să menţinem în acelaşi timp un sentiment de stabilitate şi siguranţă?
– cum facem ca oamenii şi cultura să se alinieze la strategie, în aşa fel încât fi ecare om din organizaţie să fie la fel de devotat strategiei ca şi cei care au formulat-o?
– cum pot toţi oamenii (de la toate nivelurile organizaţiei) să adopte principiile calităţii maxime şi ale îmbunătăţirii continue chiar dacă sunt cinici, obosiţi, dezamăgiţi?
– cum eliberăm creativitatea, talentul şi energia vastei majorităţi a angajaţilor, ale căror posturi nu cer şi nici nu recompensează astfel de resurse?
– cum realizăm şi păstrăm un echilibru înţelept şi mereu reînnoit între zona profesională şi cea personală a vieţii, în mijlocul permanentelor presiuni şi crize?
– cum putem crea o echipă ai cărei membri se completează reciproc, bazată pe respect mutual, în condiţiile în care puţini oameni preţuiesc diversitatea şi pluralismul?

În ultimii ani, organizaţiile tind să devină din ce în ce mai conştiente, la nivel global, de responsabilităţile lor faţă de totalitatea celor pe care activităţile operaţionale – şi nu numai – îi implică. Într-o primă fază, aceasta se manifestă prin elaborarea şi aplicarea unui plan de măsuri menit a îmbunătăţi comunicarea dintre organizaţie şi toţi reprezentanţii grupurilor de interese cu care vin în contact, permanent sau incidental.

Deşi nu există o formulă universală pentru a rezolva dilemele etice, un anumit cadru de organizare a gândirii este absolut necesar. Analiza poziţiei tuturor celor implicaţi oferă uneltele de care este nevoie pentru a putea analiza diferitele elemente şi a formula o decizie.

Este necesară întocmirea unei liste a tuturor părţilor care pot fi afectate de respectiva decizie de afaceri, urmând a fi totodată evaluate daunele şi benefi ciile acestei acţiuni asupra tuturor celor implicaţi.

Următorul nivel de analiză determină drepturile şi responsabilităţile fiecăreia dintre părţile afectate. De aici şi până la elaborarea unui cod etic mai este doar un pas. Unul nu tocmai uşor de făcut pentru toată lumea.

Costurile în bani şi resurse care trebuie alocate dezvoltării unui program formal de etică pot fi prohibitive pentru anumite organizaţii de dimensiuni reduse. Dar, o politică privitoare la etică bine definită de-a lungul liniilor directoare privind regulile de conduită va conduce la crearea unui cadru general etic şi la un comportament moral în cadrul companiei, contribuind prin aceasta la îndeplinirea datoriei de responsabilitate socială individuală, pentru un mai bine colectiv.

Mai mult sau mai puţin, resursele şi noile deschideri către o etică organizaţională sunt asumate ca un bun universal. Se poate astfel concluziona că, în construirea valorii, etica afacerilor şi responsabilitatea socială organizaţională pot avea un rol major în dezvoltarea unei organizaţii.