De la criza financiar-economică la cea profundă

De la criza financiar-economică la cea profundă

13
0
DISTRIBUIȚI

Sunt deja peste doi ani de când vorbim de această criză financiar-economică şi implicita recesiune care a zguduit o lume întreagă, lume care a ştiut însă, spre deosebire de România, să depăşească deja demult măcar recesiunea. Dar această criză nu reprezintă nici pe departe adevărata problemă cu care ne confruntăm. Acum, când lumea civilizată a scăpat de recesiune, începe să treacă în actualitate adevărata problemă. Criza profundă care bulversează întregul univers nord-atlantic şi nu numai. Negată de unii, damnată de alţii, analizată din păcate doar de o minoritate şi ignorată de o majoritate, ea nu întârzie însă să-şi arate efectele. Efecte care vor schimba lumea şi în faţa cărora nimeni nu va avea cum să se ascundă.

Un crâmpei de istorie

S-a discutat mult de asemănarea evidentă, precum şi de deosebirile care separă această criză de cea de la sfârşitul anilor ’20 şi începutul anilor ’30. Nu ne vom referi însă la ea, ci la crâmpeiele de istorie menite să ne ajute să înţelegem ce ne aşteaptă de acum încolo, să înţelegem mai uşor criza profundă care şi-a făcut loc pe nesimţite şi este în continuare ignorată de prea multă lume.

Dacă la începuturile erei industriale, odată cu descoperirea motorului cu aburi şi apoi a celui electric, a apărut o sete nebună de forţă de muncă, proces reiterat apoi odată cu trecerea la societatea de consum, a urmat apoi rapid o criză profundă generată de apariţia calculatorului, nu a PC-ului, ci a acelor monştri din anii ’60, care ocupau camere întregi, dar care au făcut inutile armatele de funcţionari care s-au văzut disponibilizaţi peste noapte. Izbucnea aşa numita criză a gulerelor albe. A urmat, nu după multă vreme, odată cu avântul automatizărilor şi al robotizării, o disponibilizare masivă a muncitorilor, disponibilizare accentuată în ţările avansate prin externalizarea producţiei către lumea a treia. Au fost, şi într-un caz şi în celălalt, ani de criză, până ce s-a prefigurat o soluţie şi societatea a reuşit să se plieze pe ea. A apărut atunci ca nou standard al dezvoltării unei societăţi ponderea pe care o ocupă serviciile în cadrul unei economii. Este un sector care pur şi simplu a explodat în ultimele patru decenii. Mai este astăzi oare nevoie de el? Astăzi înseamnă, de fapt, epoca lui Web 2.0. Este un subiect extrem de grav care trebuie discutat cu atenţie. El nu este deloc străin de actualele probleme şi de tendinţa de creştere a şomajului.

O altă problemă asupra căreia trebuie să zăbovim un pic o reprezintă problema informaţiei. Informaţia a reprezentat, încă din Antichitate, un patrimoniu deosebit de valoros, apărat cu străşnicie. Secretele meseriei erau transmise din tată în fiu ca un bun de preţ. Manufacturile Murano, plasate pe o mică insulă din lagună, îşi apărau secretele interzicând muncitorilor să părăsească insula. Secretele militare au fost apărate de toată lumea cu maximă străşnicie. Dar ce se întâmplă în plin război rece? Americanii constată că oricât de bine apărat ar fi fost patrimoniul tehnologic de vârf cu directă aplicabilitate militară, că oricât de strict ar fi fost embargoul impus, spionajul sovietic reuşea oricum să aducă armatei roşii întreaga informaţie necesară şi, nu de puţine ori, să-i asigure chiar o periculoasă supremaţie. Ce era de făcut? Abordarea unei concepţii revoluţionare care avea să schimbe radical evoluţia, militară şi politică, dar şi tehnologică, economică şi ştiinţifică a secolului al XX-lea. Americanii au ridicat practic embargoul. Au lăsat ca diferite dispozitive care erau folosite în tehnologia militară de ultimă oră să poată fi utilizate inclusiv în jucăriile pentru copii. De ce? Simplu! Au considerat că astfel se vor realiza profituri care, reinvestite în cercetare, vor duce la o evoluţie atât de rapidă a tehnologiei încât, până să se lămurească sovieticii cum funcţionează şi cum pot fi utilizate dispozitivele dintr-o generaţie, ei vor reuşi să înainteze deja cu alte două generaţii tehnologice. Şi exact asta s-a întâmplat! În scurt timp, s-a creat o adevărată prăpastie tehnologică între cele două supraputeri, prăpastie care a condus apoi în anii ’80 la necesarele măsuri ale lui Gorbaciov, singurele posibile pentru a salva Rusia de la dezastru. Dar această experienţă nu reprezintă decât un precursor îndepărtat şi aproape nesemnificativ a ceea ce se întâmplă astăzi. Pentru că astăzi, poate, pentru mulţi, într-un mod aproape incredibil, „popularizarea” informaţiei în noul şi deja atât de bătrânul univers Web 2.0 poate reprezenta adevărata forţă de progres, o forţă de progres capabilă să facă diferenţa între învingători şi învinşi, o forţă care schimbă mentalitatea, comportamentul şi practica economică, o forţă care reconfigurează lumea de astăzi.

Balaurul nevăzut, Web 2.0

Se vorbeşte mult despre importanţa pe care a avut-o în secolul al XX-lea apariţia şi dezvoltarea informaticii, a electronicii şi a calculatoarelor. Se discută şi despre Web. Dar fără a ţine cont de fantasticele oportunităţi şi de reala forţă de schimbare a lumii pe care o are Web 2.0. Internetul nu mai reprezintă demult doar o banală poştă electronică, facilitatea de a accesa un dicţionar sau o enciclopedie în format electronic sau posibilitatea de a conversa pe Skype. Nu se mai reduce nici măcar la imensele magazine virtuale şi la universurile de tip Second Life. Categoric, nu! Internetul este deja o nouă formă de agregare a societăţii şi principalul mijloc al dezvoltării economice. Este cel care se află în curs de a schimba lumea în mod profund şi nu doar superficial, aşa cum au făcut-o telefonul, radioul, televiziunea sau calculatorul, instrumente timide, menite doar să pregătească adâncile prefaceri ale zilelor noastre. Atenţie! Nu demult, această sintagmă era menită să se refere la câteva decenii, dacă nu chiar la un veac întreg. Astăzi, ea se referă la un interval cu mult mai scurt, şi nu e exclus ca în viitor să se reducă până ce expresia va tinde să-şi piardă caracterul metaforic. De ce ne permitem să abordăm în acest mod o problemă care pentru mulţi pare atât de banală, cea a Internetului? Pentru că ea este în curs de a revoluţiona modul de gândire, mediul de afaceri, spaţiul cultural. Nu este vorba doar de faptul că sunt anulate distanţele, ci în primul rând este schimbat modul de agregare al societăţii sub toate accepţiunile ei.

Astăzi, un link poate schimba totul. Astăzi, te poţi concentra să faci ce ştii mai bine, restul se rezolvă de la sine, apelând la câteva linkuri adecvate.

În societăţile tradiţionale, într-un sat, de exemplu, practic totul este public. Odată cu megalopolisul am devenit cu toţii anonimi. Viaţa privată a devenit un bun personal necunoscut celorlalţi. În universul construit prin Web, totul este public. Ne place ori nu ne place, de la prima postare pe net, totul rămâne la vedere, ca în vitrina cu bibelouri, nu pentru o zi sau pentru un an, ci pentru totdeauna. Web-ul nu uită. Mai demult, discutam de importanţa brandului. Astăzi, deja tot mai mulţi verifică întâi pe Web dacă un domeniu este liber şi de-abia apoi stabilesc numele viitorului… copil. Este o acţiune care tinde să devină chiar mai importantă decât conservarea la naştere a magicelor celule stem. Dar în primul rând pe Web poţi găsi tot ce-ţi trebuie. Nu mai ai nevoie de intermediari. Este tocmai aceasta problema majoră cu care încep să se confrunte serviciile. Tot mai multe dintre ele încep să devină inutile pe măsură ce lumea este absorbită în universul Web. Nu mai ai nevoie de intermediari, totul este la îndemână. Serviciile comportă însă majoritatea locurilor de muncă dintr-o ţară civilizată. Dar Web-ul construieşte pieţele lipsite de intermediari. Şi asta nu este totul! Web-ul reconfigurează pieţele economice, dezvoltarea tehnologică, raportarea la informaţie, la muncă şi la paternitatea ideilor. Este un univers nou, prea puţin înţeles, dar de care depinde în viitor, şi aici ne referim inclusiv la viitorul imediat, reuşita fiecărui individ şi a fiecărei afaceri.

Prefaceri care schimbă lumea

Odată cu apariţia motorului cu aburi, omenirea a intrat într-o perioadă de prefaceri ce păreau extrem de rapide faţă de caracterul aparent imuabil pe care păreau să-l fi avut în perioada anterioară. Perioada interbelică a reprezentat un adevărat iureş, dacă vă gândiţi că toate acele prefaceri şi evenimente s-au petrecut în doar două decenii. În ultimul timp, viaţa a devenit însă atât de stresantă şi de trepidantă, iar prefacerile, atât de rapide şi de profunde, încât nici nu mai avem timp să realizăm ce se întâmplă. Scufundaţi într-un univers de informaţii care riscă să devină aiuritor şi, în final, să curgă pe lângă noi fără a apuca măcar să se coaguleze într-un sens, rămâne în urmă doar o mare de iluzii, de impresii cu care încercăm să ne liniştim şi să ne construim o oază de linişte şi de false certitudini. Este ispita care pândeşte astăzi, mult mai periculoasă decât cele mai agresive droguri şi, din păcate, cu efecte încă şi mai dramatice. Căci astăzi, cine pierde contactul cu realitatea, cu realitatea prin care se înfiripă ziua de mâine, este deja pierdut. Şi, în acest sens, este semnificativ faptul că în America deja clasa de mijloc, principala forţă şi atu al Americii, riscă să dispară. Prăpastia dintre cei foarte bogaţi şi cei foarte săraci tinde să se adâncească. Este o prăpastie între cei ce păşesc deja către ziua de mâine şi cei ce au pierdut trenul şi au rămas cantonaţi în trecutul zilei de ieri. Este un proces complex, care merită să fie analizat mult mai amănunţit.

O iluzie periculoasă

Cea mai gravă greşeală este să ne închipuim că, odată ce vom ieşi din actuala criză financiar- economică, ne vom regăsi confortul şi liniştea din lumea perioadei precriză. Nu! În mod cert, ne vom găsi într-o lume radical modificată şi mult mai agresivă! Pentru că această criză are ca principală consecinţă tocmai accelerarea transformărilor profunde generate de impactul acestui balaur nevăzut care este Web 2.0. Pentru acest impact este timpul să ne pregătim deja de-acum, indiferent cu câte probleme suntem confruntaţi de actuala criză economică. Trebuie să înţelegem însă că Web 2.0 ne poate ajuta să ieşim din criză ca învingători sau, dimpotrivă, tot el ne poate scoate din piaţă chiar dacă de mâine economia ar beneficia de un adevărat boom. Este un subiect despre care, cu siguranţă, merită să mai vorbim.