De ce trebuie să turăm motoarele

De ce trebuie să turăm motoarele

132
0
DISTRIBUIȚI

Bine aţi venit în 2017. Deşi suntem în plină iarnă, trăim zile fierbinţi. Efervescenţa străzii, dezbaterile aprinse de pe toate canalele de comunicare, bombardamentul continuu cu informaţii contradictorii şi opinii înflăcărate, incertitudinea din minţile şi sufletele celor neimplicaţi în ceea ce se întâmplă în aceste zile de foc, toate acestea par a se fi combinat într-un fel de cocktail ce arde mocnit, dar care este gata din clipă în clipă să explodeze. La ora la care vă scriem aceste rânduri nu ştim cum se va termina acest scandal care parcă a aruncat în aer totul, dar ştim sigur că ţara fierbe. Noi ce facem? Industria noastră ce face?

În mod normal, am fi dat vina pentru aparenta stare de apatie pe care o percepem din piaţă pe acel veşnic ianuarie mort sau poate am fi zis, mai în glumă, mai în serios, că poate nu ne-am terminat vacanţele ori că nu ne-am revenit încă din euforia sărbătorilor. Dar ştim cu toţii că nu e cazul. Evenimentele la care asistăm, pentru care nu vrem să judecăm pe nimeni şi nici să luăm partea cuiva sau a altcuiva nu afectează doar traficul rutier sau atmosfera din vreo discuţie aprinsă la o cafea. Nu. Aceste evenimente, din nou, nu căutăm şi nu e datoria noastră să găsim vinovaţi pentru ele, sunt duşmanul de moarte al oricărui spirit antreprenorial.

Vă înţelegem. Înţelegem, dragă industrie, vremurile prin care treceţi, suntem contemporani cu voi, activăm pe aceeaşi piaţă, trecem şi noi prin situaţii similare, prin blocaje, neîncredere şi incertitudine. Înţelegem că perioada aceasta reprezintă o frână pentru consum. Înţelegem de ce tensiunile din societate sperie investitorii care nu vor să-şi rişte capitalul într-un loc în care nu ştiu ce se va întâmpla mâine, înţelegem şi pe clientul care nu mai are niciun chef să bage bani în nişte lucruri care s-ar putea să devină brusc inutile dacă societatea şi implicit economia scapă de sub control. Dar nici nu putem sta cu mâinile în sân. Timpul trece, facturile vin, iar taxele nu iartă pe nimeni.

 

Trebuie să facem ceva. Pe vremuri, legea penală, că tot este la modă subiectul, spunea că scopul pedepsei este reeducarea prin muncă. Haideţi să muncim şi noi. Nu pentru a ispăşi vreo pedeapsă, că suntem siguri că nu e cazul nostru şi plătim destul pentru prostia sau nemernicia altora, oricum. Dar refugiindu-ne în ce ştim să facem mai bine, în lucrurile pe care le-am făcut de când ne ştim,  şi pe care le facem cu pasiune şi, de ce nu, cu dragoste, în activitatea pentru care suntem cunoscuţi, apreciaţi şi căutaţi, avem o şansă: şansa de a mai elibera din stresul şi incertitudinea care domină o industrie, o economie şi o ţară întreagă. Haideţi să încălzim motoarele şi să ne refugiem în muncă. Şi noi facem la fel. Redacţia noastră vă doreşte un an liniştit şi prosper.