Când manipularea ține cont de prostie: nu penalul a generat „panica roșie”

Când manipularea ține cont de prostie: nu penalul a generat „panica roșie”

117
1
DISTRIBUIȚI

Este pentru prima oară în istoria României postdecembriste când în urma organizării alegerilor electorale nu ne mai punem întrebarea dacă au existat fraude masive la vot. Și la fel, este prima oară când revenim ferm cu picioarele pe pământ și ne întrebăm doar cum se explică rezultatul alegerilor.

Romulus Cristea

Deși se mai dau de ceasul morții, ici-acolo, câte unii care încearcă să sugereze că alegerile nu ar fi fost tocmai corecte, realitatea le dă una peste gură și le oprește avântul mistificator. Noile prevederi ale legii electorale și procedura de vot au redus la minimum orice posibilitate de a fura la numărătoarea la urnă. Haideți să lăsăm conspirațiile la o parte că ne facem de râs: momentul actual al alegerilor locale a pus lucrurile la punct. Ți se scanează buletinul, există o bază de date interogabilă în timp real, scandalul deșănțat și acuzațiile piperate cu înjurături din campania preelectorală au scăzut la cota de jos, iar mita candidaților către alegători te trimite la pușcărie. Asta nu înseamnă că nimeni nu mai riscă, ci doar că s-au pus niște bariere care îi determină pe candidați și pe alți politicieni să se gândească de două ori dacă merită să te mai hazardezi să greșești drumul și să o iei pe scurtătură, spre pușcărie. Este vorba de statistică și de comportamentul uman. Restul ține de boală, de devieri comportamentale sau de lăcomie.

Una peste alta rezultatul alegerilor a dat în vileag anomaliile altădată mascate prin aparența de legalitate. Da, au ieșit câștigători câțiva candidați penali, unii în curs de anchetare, alții aflați în arest. Dacă faci totuși socoteală îi numeri pe degete. Iar frica de „pecinginea roșie” care ar fi cotropit România are în esență conținutul șușotelii manipulatoare distribuite de televiziunile propagatoare de scandal, a publicațiilor moarte de foame și în căutare de senzațional după ce au rămas fără porția de plăcintă publicitară și a unor analiști de duzină cu școală puțină. Totul este cât se poate de simplu. PSD a câștigat spre 38% din primării la nivel național, dar atenție, și PNL a obținut aproape 32%. Pentru toți cei care emit panică, PNL a obținut cel mai bun rezultat din istoria postrevoluționară. Comparația cu alegerile locale anterioare ar necesita un spațiu mai amplu de analiză dacă ținem cont că actorii politici au fost alții, iar alianțele de conjunctură au fost catalogate „contra naturii” (USL a grupat la acea vreme PSD cu PNL și PC, iar PDL cel puțin părea un adversar de temut). Acum lucrurile s-au limpezit mai mult iar alianțele au fost mult mai transparente. Singura întrebare care rămâne este de ce PSD „a ras” totul în București, pentru că în restul țării, în ansamblu, nu este nimic, dar nimic anormal.

Așadar ce s-a întâmplat în București? Dacă analizăm rațional, lupta s-a dus doar între doi actori politici care ar putea fi catalogați, nu foarte comod, serioși. Dar asta a fost marfa. O parte binecunoscută și organizată (PSD) și o apariție puțin exotică, dar care a avut un discurs cât de cât structurat (USB). Restul a fost o caricatură de prost gust, și ne referim la ofertă. Mai pe scurt, PSD nu a câștigat decât șansa de a rata viguros în viitoarele alegeri. Iar alegătorii nu au fost mânați în acordarea votului de o așa-zisă sancțiune acordată DNA-ului care face arestări în masă ci de sancționarea politicienilor inconsecvenți, așa cum a devenit fostul președinte, care în prezent, încolțit taman de evangheliștii legilor pe care, culmea, le-a promovat, se dă de ceasul morții acuzând tocmai oamenii pe care i-a susținut, cândva, necondiționat. Unde am putea altfel plasa atacul la adresa fostului procuror general?

*Citește și: The future of the printed press is on a screen