Calitate, bârfă şi realitate

Calitate, bârfă şi realitate

55
0
DISTRIBUIȚI

Un jurnalist de investigaţii se prezintă, sub o identitate falsă, la redacţia celui mai cunoscut tabloid german, pentru un interviu de angajare. Îmbrăcat excentric, cu bărbă şi mustaţă false jurnalistul lasă să se înţeleagă că a fost diagnosticat cu anumite probleme psihiatrice. Se oferă să realizeze un reportaj scandalos, despre viaţa intimă a unui politician. Reprezentantul publicaţiei respective îi întinde mâna ferm, fără reţineri, exclamând: „Ăsta-i omul care ne trebuie! Eşti angajat!”

 

 

Scena relatată este una reală. Jurnalistul german a publicat ancheta despre întâmplarea trăită la redacţia tabloidului, atât într-un periodic, cât şi într-o carte care a avut un succes internaţional. E adevărat că totul s-a petrecut în urmă cu trei decenii, dar publicaţia tabloid există şi în prezent, cu acelaşi tiraj ameţitor şi articole discutabile, pe gustul unui public avid de scandal. Din păcate, în general, practicile jurnalistice incorecte nu numai că sunt continuate de acest gen de publicaţii, dar se revarsă din ce în ce mai mult din citadele ale presei care altădată erau considerate repere etice.

Care este, în prezent, linia de demarcaţie dintre presa de calitate şi presa de scandal? Greu de spus, dacă urmăreşti riguros şi constant conţinutul publicaţiilor. Indiferent de forma de prezentare, online sau tipar clasic, linia de demarcaţie se cam pierde în peisaj. Aflate sub presiunea tăvălugului informaţional digital, presa numită de calitate preia din ce în ce mai mult practicile presei de scandal. Şi mai mult, a ajuns să preia, citat, conţinut. Foarte straniu, dezavuezi ceva, te exprimi public şi acuzi practicile respective, dar raţionalul manevrat de comercial îţi dictează că dacă asta se cere, poţi oferi tu. Deontologia profesională ajunge ca într-o astfel de situaţie să nu mai conteze, ceea ce este grav, dar scuzabil în viziunea celor care coordonează publicaţiile sau agenţiile de presă  aflate în pragul colapsului comercial. Şi ca să oferim o viziune a acestui colaps, oferim exemplul autohton din industria tiparului de ziar. În 2008, o singură tipografie din România avea o cifră  de afaceri mai mare decât suma afacerilor tuturor tipografiilor existente în prezent pe piaţă.

Dar să revenim la interferenţa dintre calitate şi conţinut de tabloid în peisajul general al presei actuale. Catastrofalul accident aviatic, petrecut în luna martie, cu aeronava Airbus, prăbuşită în Franţa a fost în atenţia tuturor. A făcut audienţă. Catastrofa avea la bază posibilul gest sinucigaş al copilotului. Relatările generale ale catastrofei nu mai satisfăceau cererea de senzaţional a publicului şi ca atare, tabloidele au avut o pâine de mâncat. Ancheta jurnaliştilor de la tabloide s-a extins în zona familiei, a vieţii intime a copilotului sinucigaş. Publicaţia tabloid Bild, reuşeşte să obţină declaraţii, fotografii şi filmări diverse. Autentice sau nu, greu de apreciat, dacă ţinem cont de reputaţia publicaţiei. Bineînţeles, au existat autorităţi de anchetă luate prin surprindere de aceste documente. Ei bine, brusc, toată presa a luat-o razna. Nu mai conta sursa sau reputaţia. În România, toate publicaţiile considerate de calitate au preluat, fără reţineri, faptele prezentate de jurnaliştii de la Bild. Hai să zicem că suntem obişnuiţi cu practicile jurnalistice neconforme din ţară. Dar ce te faci şi cum mai poţi interpreta fenomenul când toate agenţiile prestigioase de presă, precum AFP şi Reuters, citează şi preiau informaţii propagate de un tabloid?