„Arta” este susținută de 40 de ani de tipar și de fonduri...

„Arta” este susținută de 40 de ani de tipar și de fonduri europene

27
0
DISTRIBUIȚI

Tipografia Arta din Cluj Napoca înseamnă o experiență de 40 de ani de tipar ai lui Petru Câmpean și formația de avocat a fiului său, Adrian Câmpean, care a ajutat firma să se dezvolte prin accesarea unui împrumut nerambursabil. O afacere de familie care prosperă pentru că fiecare este bun în ceea ce face și respectă munca celuilalt, toți sprijinind o investiție aflată în desfășurare în plină criză economică. O afacere bazată pe curaj și profesionalism.

Pentru început l-am rugat pe Petru Câmpean să ne spună povestea celor 40 de ani de poligrafie pe care îi împlinește în această vară. Așa am aflat că, în 1967, pe când avea doar 14 ani, a intrat la Şcoala Profesională Dimitrie Marinescu din București pe care a absolvit-o în 1970 cu calificarea de mașinist, în acești trei ani făcând și practică la fostele tipografii Luceafărul și Arta Grafică, ambele din Capitală. „M-au ajutat foarte mult cei doi ani de practică de la Arta Grafică pentru că acolo se făcea meserie pe vremea aceea. În plus, ceea ce m-a ajutat față de colegii mei era că în fiecare vacanță mare, când mă întorceam în Cluj, mă angajam în domeniu. Așa am reușit să cunosc mai bine utilajele care erau un pic diferite față de cele din București.”

Pentru că pe atunci sistemul de învățământ profesional poligrafic era foarte bine gândit și aplicat, în anul trei, Petru Câmpean a făcut trei zile școală și trei zile practică pe săptămână în primul trimestru, iar în celelalte două trimestre a fost repartizat la Tipografia de Stat din Cluj unde a făcut numai practică. În iunie 1970 s-a întors în București unde a dat și a luat examenul de absolvire ca mașinist, angajându-se apoi la Întreprinderea Poligrafică Cluj la vârsta de 17 ani, unde a lucrat ca mașinist offset până în 1980. În 1980, tipografia l-a trimis înapoi la București la școala de maiștri din cadrul aceleiași instituții de învățământ care devenise, între timp, Liceul Industrial Dimitrie Cantemir. După doi ani, când a terminat școala de maiștri, a revenit în Cluj unde a fost angajat ca maistru de schimb până în 1985.

Un salt mare cantitativ și calitativ

„Pe urmă, pentru că plecase cineva de la producție la pensie, conducerea a insistat să merg ca tehnolog la producție unde am lucrat până în 1990. Aici am învățat foarte multe lucruri, legate chiar și de probleme economice. Mi-am format o imagine de ansamblu și am coordonat foarte multe activități.”

După Revoluție, Petru Câmpean nu a mai vrut să rămână la producție. Pentru că simțea că poate face mai mult, s-a dus, până în 1992, șef de secție la zincografie: „atunci se lucra și pe tipar înalt”. La începutul anului 1992 „m-am dus, oarecum forțat, șef de secție la offset. Acolo am stat doi ani și am avut în subordine circa 150 de oameni. Era o muncă infernală, dar am avut rezultate bune.”.

Pentru că piața privată a tiparului începuse să apară timid, era momentul oportun ca cei mai buni profesioniști din domeniul poligrafic să o susțină. Așa a simțit și Petru Câmpean și: „În 1994 mi-am luat inima-n dinți și am plecat la privați. Am fost șef de producție la tipografia Novis, unde aveam peste 80 de oameni, până în 1999 când am plecat la Studio Impres Design, până în 2003, tot ca șef de producție.” Atunci s-a hotărât să devină propriul său șef. „În 2003 m-am asociat cu încă trei și am pornit Tipografia Arta. Am mers împreună trei ani, însă în 2006 neam despărțit. A trebuit să cumpăr toate părțile sociale din firmă. M-am sfătuit cu familia și am hotărât să ne asociem, eu și fiul meu, în părți egale.”

Deși fiul său Adrian Câmpean și soția sa au terminat dreptul și au profesat în domeniu s-au hotărât să susțină această afacere de familie. În 2003, când a pornit afacerea, tipografia avea o singură mașină de tipar în două grupuri. În 2006, după despărțirea de ceilalți asociați, au achiziționat o mașină de ștanțat și una de poleit. „Acum doi ani am schimbat mașina de tipar cu alta mai performantă, tot Heidelberg, dar în patru grupuri, și am reușit să luăm și un Speedmaster în patru culori, făcând un mare salt cantitativ și calitativ. Propriu zis, aproape ne-a dublat cifra de afaceri în doi ani. Anul trecut am achiziționat un Roland în patru grupuri cu uscător.”.

ATT s-a înființat datorită crizei de personal calificat

„Datorită experienței lui taică-miu suntem cunoscuți în Cluj ca una dintre tipografiile cu cel mai ridicat nivel al calității. Tipărim și pentru alte tipografii lucrări mai complicate, iar agențiile de publicitate care au o lucrare grea știu că tot la domn Petrică trebuie să apeleze. Este unul dintre atuurile noastre.”

Tipografia Arta lucrează și pentru clienți direcți, cu unii dintre ei având semnate contracte de exclusivitate. Acești clienți direcți, „considerați de siguranță pentru că îți oferă un tiraj lunar întrucâtva predictibil”, sunt în mare parte producători din domeniul alimentar pentru care tipăresc etichete și materiale promoționale.

„Până în 2008 au fost destule lucrări, dar anul trecut și anul acesta au scăzut foarte mult. Este o bătaie incredibilă pentru lucrări și prețuri. S-a ajuns ca la o lucrare să dea preț cinci-șase-șapte sau chiar zece tipografii, ceea ce este foarte mult. Totuși se poate face treabă bună. Anul trecut, ca număr de comenzi am fost la nivelul anului 2008 care a fost cel mai bun an al nostru. În schimb, tirajele au fost mai scurte și așa este și acum. Așa că scad profiturile pentru că scad prețurile comenzilor și cresc cele ale materialelor. Deja anul acesta a crescut prețul hârtiei o dată între 8 și 10%, urmează în iunie, pe urmă se vorbește că va mai fi o dată în toamnă. Toți furnizorii de hârtie ne anunță să avem grijă la stocuri pentru că se pare că este o problemă cu producția de hârtie. Au scăzut foarte mult termenele de execuție pentru lucrări și suntem aproape ca o tipografie digitală.”

%newline%

Totuși marea problemă rămâne lipsa personalului calificat. „Pentru că domeniul tipografic s-a dezvoltat foarte mult și pentru că nu mai sunt școli de poligrafie ne confruntăm cu o mare criză de personal. În Cluj se vorbește despre o sută și ceva de tipografii, iar Bucureștiul sigur are peste 300. Sunt foarte puțini meseriași adevărați.” Se pare că acesta este și motivul pentru care a fost înființată Asociația Tipografilor Transilvania (ATT), cel puțin așa crede Petru Câmpean: „Când s-a înființat ATT, toată lumea era speriată de criza de meseriași din domeniu. Cred că aceasta este una dintre principalele cauze ale înființării ei. Deși au fost câteva încercări pe ici-colo de a organiza și susține școli de profil, Asociația nu prea a reușit să-și atingă scopul. Avem în acest an trei copii în practică, iar anul trecut am avut cinci. Din păcate, nu poți face contract cu ei ca atunci când termină școala să lucreze la tine.”.

Au luat un grant european de un milion de lei

Acești transilvăneni nu sunt doar profesioniști cu multă experiență, ci sunt și foarte curajoși, apelând anul trecut la fonduri europene și la bancă pentru dezvoltarea afacerii. Pentru că meseria sa de avocat se apropie mult mai mult de acest domeniu, de această afacere s-a ocupat Adrian Câmpean. „Practic, subiectul fodurilor europene completează echiparea de tipar în sensul în care am luat clădirea, care este a noastră. O extindem pentru că nu are o suprafață foarte mare și ne punem la punct pe partea de finisare. Având două mașini de tipar se adunau multe lucrări și nu făceam față la finisare. Am luat deja o bună parte din mașini, fiind în mijlocul implementării proiectului de fonduri ce are termen de finalizare septembrie 2010.”

Cererea de finanțare a fost depusă în iulie 2008 și a fost aprobată de statul român, în loc de 60 de zile, abia în iulie 2009, adică după un an. Cererea a fost depusă pentru un grant de un milion de lei fără TVA. Însă bugetul a fost făcut în lei la cursul euro din 2008 care nu mai seamănă deloc cu cel de acum și înseamnă un -15%, „diferență care nu se poate recupera, conform ghidului, fiind integral pierderea noastră. Una dintre problemele acestui grant este că nu am putut garanta la bancă cu clădirea pe care am achiziționat-o. De aceea am apelat la fondul de garantare care, contra unui comision, garantează până la 80% din investiție. Așa am putut accesa creditul care ne-a asigurat restul de finanțare.”.

Proiectul a fost gândit în trei etape cu scopul de a folosi banii de la cererea de rambursare de la prima etapă la cea de a doua ș.a.m.d. Din păcate lucrurile nu au stat așa. În schimb au primit prefinanțarea de 35% din valoarea grantului, sumă care i-a ajutat foarte mult. „Inițial proiectul era de 19 miliarde de lei inclusiv TVA, iar acum va depăși 20 de miliarde de lei. Sunt anumite cheltuieli care nu sunt eligibile, cum ar fi transport, instruire, TVA, utilități, finisări și alte câteva pe care trebuie să le suportăm noi. În felul acesta ajungem de la 70% grant și 30% aport propriu, la 50-50.” Timpul de implementare este de un an, proiectul presupunând: achiziția și extinderea clădirii, utilaje de finisare diverse (fălțuire, adunare, laminare, capsare), un CTP, managementul culorii și mărirea numărului de angajați de la 18 la 20.