Cristian Faur
Anul acesta aniversăm o cifră rotundă. O decadă pe piaţa unică europeană, cu bune şi cu rele. Intrarea în Uniunea Europeană, sărbătorită în pieţele publice ale oraşelor pe acel 1 ianuarie memorabil, a fost fără îndoială un pas important pentru toţi românii. A însemnat libertate de mişcare pentru bunuri şi servicii, dar mai ales pentru oameni. A însemnat că, în sfârşit, eram şi noi primiţi la masa celor bogaţi. E drept, undeva mai în spate, dar oricum, la masa cu ei.
A fi sau a nu fi (în) UE
Club select, cu sisteme de reguli şi de valori la care până atunci doar visam, UE ar fi trebuit să ne împingă şi pe noi, pe români, să ne depăşim condiţia de balcanici şi să devenim o democraţie adevărată, nu doar democraţia originală propăvăduită prin 1990. Şi nu în ultimul rând, intrarea în Uniune ar fi trebuit să ne ajute să o ducem mai bine. S-au întâmplat aceste lucruri? Părerile sunt împărţite.
Grav, însă, este faptul că deşi suntem doar de 10 ani într-o organizaţie ale cărei beneficii cu siguranţă nu le-am simţit în totalitate, poate pentru că nu am ştiut, poate că nu am vrut, riscăm să rămânem fără ea. Această idee veche de 60 ani riscă fie să nu mai fie niciodată aşa cum o ştiam, ori să nu mai fie deloc. Brexitul e aici, tot felul de oficiali mai mici sau mai mari vorbesc de împărţiri pe viteze, cluburi sau grupuri şi nu puţine sunt vocile de politicieni europeni care vor să urmeze exemplul Londrei şi să-şi scoată ţările de tot din Uniune.
Mulţi sau puţini şi indiferent ce urmează, cei 10 ani au trecut. Ce a însemnat această perioadă pentru industria poligrafică românească? Am avut de câştigat sau de pierdut? Ce rezultate am avut, comparativ cu industriile de profil din regiunea central şi est-europeană? Care au fost beneficiile şi care au fost opreliştile? Ce ne aşteaptă pe viitor? Acestea sunt o parte din întrebările la care încercăm să răspundem în cele ce urmează.
Industrie europeană, probleme româneşti
Tiparul românesc, înainte de a fi unul european, este unul local, conectat în primul rând la economia naţională. Şi totuşi caracterul european şi global al industriei noastre de print s-a văzut, din păcate, chiar înainte să ne dăm seama bine ce trebuie să facem după ce am intrat în UE. Conectat la o economie naţională conectată şi ea la economia globală la rândul ei poate prea aproape de momentul aderării, printul românesc a simţit pe propria piele criza economică mondială care a debutat în 2008.
Cifrele sunt fără echivoc, le-am prezentat chiar în revista noastră în urmă cu două numere. După şocul survenit în anul următor accederii pe piaţa comună, industriei noastre i-au trebuit ani de zile să-şi revină, deşi lucrurile nu aveau să mai fie niciodată la fel, iar o bună perioadă cifrele din piaţă au mers în jos. Abia în 2012 piaţa poligrafică locală avea să aibă parte din nou de creşteri şi tocmai în 2014 ajungea la acelaşi nivel din 2008. Cu ce preţ? Cu sacrificii, bineînţeles. Atât numărul de firme din domeniu cât şi numărul de angajaţi au scăzut, managerii a trebuit să înveţe să-şi consolideze afacerile şi să-şi optimizeze procesele de business. Nu toţi, pentru că nu toţi au apucat, unii fiind nevoiţi să pună lacăt pe ceea ce construiseră. Nu toţi şi din alt motiv: cei care au avut inspiraţia să se lanseze în afaceri din domenii în care criza nu s-a simţit chiar nu au avut de ce să se plângă. Cert e un lucru: în momentul în care lucrurile s-au reîntors la nivelul din 2008, practic, aceiaşi bani se împărţeau între mai puţini oameni.
Nu trebuie să ne simţim singuri. Situaţia a fost aceeaşi în toată Europa. Cererea a scăzut, preţurile la fel, ca şi volumele. Dincolo de tendinţa oricum prezentă pe piaţa artelor grafice, ne referim la aceea că volumele oricum au scăzut şi continuă să scadă în majoritatea segmentelor de pe piaţa de print, s-a suprapus şi criza peste toată situaţia. Piaţa europeană de print a bătut mai mult sau mai puţin pasul pe loc ani de zile. Ba poate că ar trebui să ne simţim norocoşi, dacă ne uităm la vecinii noştri din Ucraina, a căror piaţă de echipamente, de exemplu, s-a prăbuşit cu circa 50 procente într-un singur an după izbucnirea conflictului în zonă. Cel puţin din acest punct de vedere, în ultimii ani românii, dar şi cehii sau maghiarii au fost printre puţinii din Europa care au avut creşteri cu două cifre la achiziţia de utilaje, iar meritul pentru acest lucru, având în vedere seceta de capital de la noi din ţară, cel puţin, nu poate fi decât al fondurilor europene. Fonduri europene care au fost subiect de comentarii în piaţa noastră. Mai pe la colţuri sau chiar deschis, cei care nu le-au accesat i-au acuzat pe ceilalţi că poartă o politică de preţuri nu tocmai fair-play.
Spuneam că nimeni din Europa nu s-a putut lăuda în ultima vreme în materie de print cu rezultate foarte bune, însă există o excepţie, teoretic, concurentul nostru în Est, Polonia, exemplu pe care l-am discutat chiar în numărul ultim din anul care a trecut. Atunci nu am căutat explicaţii pentru acest fenomen de creştere, însă acum putem specula pe marginea faptului că vecinilor lor germani le-au făcut cu ochiul cheltuielile de personal mai mici de acolo, în consecinţă, au deschis facilităţi de producţie în această ţară. De asemenea, după cum spuneam, nu trebuie să ne fie ruşine cu evoluţia, pentru că peste tot în Europa a fost la fel. Însă măcar în legătură cu un aspect ar trebui să simţim o oarecare jenă când ne uităm pe cifre. România, între 2010 şi 2014, a ajuns de la 0,7 miliarde pe an euro cifră de afaceri a pieţei la… 0,7 miliarde de euro. În schimb, vecinii noştri maghiari au rămas şi ei tot la suma din 2010, numai că aceasta este foarte aproape de miliardul de euro, într-o ţară cu de trei ori mai puţini locuitori. Cehii, altă ţară mică prin comparaţie cu a noastră, sunt la 1,4 miliarde euro, iar polonezii, cu o populaţie dublă faţă de români, e adevărat, fac de patru ori mai mulţi bani din print (2,9 miliarde euro).
Nu în ultimul rând, există o tendinţă accentuată chiar de drepturile şi libertăţile obţinute odată cu intrarea în Uniune. Dreptul la liberă circulaţie a dat o lovitură puternică industriaşilor români din domeniul tipografic. După ce că şcoala românească produce un număr infim de profesionişti, iar încercările de a mai profesionaliza, certifica sau pregăti în orice fel oameni în domeniu, în afară de cele care se petrec chiar la locul de muncă se pot număra pe degetele de la o mână, mulţi dintre meseriaşii pe care îi aveam acum tipăresc în alte ţări din UE. Aceasta este una dintre problemele care pot afecta grav acest domeniu pe termen lung. Nu în ultimul rând, o adevărată problemă românească rămâne infrastructura. Deşi, paradoxal, mai ales în ultimii ani exporturile româneşti de print au crescut, lipsa unor căi de comunicaţie care să ofere o viteză rezonabilă i-au ţinut şi încă îi ţin pe mulţi dintre furnizorii români de servicii tipografice, altminteri perfect pregătiţi pentru alte pieţe şi din punct de vedere al calităţii, şi al preţurilor, departe de pieţele şi banii din Vest. Cel puţin asta ne-au spus nouă. Iată poate cel mai grav motiv pentru care poligrafia românească nu a putut profita mai mult de prezenţa în UE, posibil, cel mai important motiv pentru care în dreptul unui nume de ţară cu 20 milioane de locuitori vedem astăzi cifra de 700 milioane euro pe an în statistici.
Ce urmează?
E greu să faci previziuni pe termen lung în condiţiile în care se prezintă Europa, într-un 2017 care a început cu tensiuni şi la noi acasă. Şi oricum, pe termen lung toţi suntem morţi, cum spunea J. M. Keynes. Am vrut, totuşi, să aflăm de la oamenii din piaţa locală măcar aşteptările pe care le au de la anul pe care îl avem în faţă. Iată câteva răspunsuri:
Trebuie ca anul 2017 să fie pe acelaşi trend pozitiv ca până acum, însă sunt mulţi factori care pot influenţa, cum ar fi “discuţiile” dintre societatea civilă şi guvern care au loc în Piata Victoriei. Un curs valutar volatil ne influenţează pe toţi. Business-ul tipografic, de etichete şi ambalaje, cred că va ţine pasul cu activitatea economică în general. (Cristian Haţăgan, Euro Top Grafix)
Anul 2016 a fost un an care nu a început extraordinar, dar s-a dovedit a fi un an bun. M-aş feri să fac previziuni privind 2017 – sunt cam prea mulţi factori (nu neaparat economici) care pot influenţa – în bine sau în rău – evoluţia pieţei.
Dar avem – ca întotdeauna – un optimism moderat – produsele de calitate vor fi mereu căutate. (Liviu Ionescu, Total Media)
Anul 2017 este unul din acei ani în care e foarte dificil să faci nişte previziuni exacte, iar motivele sunt multiple : situaţia politică de la acest început de an şi necunoscutele care planează în jurul evoluţiei în următoarele luni. Incertitudinile politice ori mai degrabă instabilitatea politică, conflictele influenţează puternic modul în care economia evoluează. Să nu uităm, de asemenea, că industria poligrafică a depins în ultimii ani de fondurile europene şi acest aspect este şi el în ceaţă: cât de repede vom avea un guvern care să acţioneze ferm pentru demararea tuturor programelor disponibile sau chiar faptul că fondurile europene nu vor mai fi disponibile pentru această industrie au fost subiecte foarte discutate. Şi astfel, chiar dacă noi, Canon şi partenerii noştri am început anul cu rezultate promiţătoare, credem că eforturile pe care le vom depune anul acesta pentru a termina 2017 cu bine vor fi mai mari decât anul trecut. În plus, Canon pregăteşte anul acesta lansări de produse noi extraordinare, care vor schimba din temelii modul în care se poate imprima, în special în zona de outdoor wide format. (Victor Matei, Canon CEE)
Anul 2017 începe cu stângul, având în vedere situaţia politică. (Mihai Drilea, DCM Design)
Cred că va fi cel puţin egal cu 2016. PIB-ul prognozat merge de la 3,4% până la 5,2%, în funcţie de sursă. Obligatoriu va fi creştere şi la tipografii, plus că la câţi bani se vor arunca în măriri de salarii, românii vor consuma. Prin consum tipografiile de toate tipurile vor avea de lucru. (Radu Croitoru, Elettrograf)
Anul 2017 va avea o creştere economică şi în consecinţă cred că şi industria tipografică va avea o creştere. E de discutat ce ramuri ale acestei industrii vor avea creştere mai mare . Cărţi? Ziare/reviste? Ambalaje/etichete ? (Silviu Ioan, Grafoprint)
Sper ca 2017 sa fie un an bun pentru economia românească, având în vedere prognozele economice pozitive, eliminarea sau micşorarea unor taxe, creşterea salariilor şi implicit a consumului. Lipsa forţei de muncă nu va permite totuşi mediului de afaceri să sprinteze, iar incertitudinile din mediul politic şi nesiguranţa politicilor europene vor limita şi mai mult creşterea.
Ca cifre, cred că busines-ul poligrafic va fi la acelaşi nivel ca anul trecut, poate cu 2-3% mai mare. Schimbări în piaţă vor fi însă, unele afaceri vor creşte şi altele vor scădea, iar diferenţa va fi făcută de productivitate, eficienţă şi profesionalismul fiecărei echipe. (Cristian Dumitru, Z Spot Media)
